Părerea criticului
Cel mai nou film al multipremiatului regizorului maghiar Gábor Reisz, Parter, a avut premiera mondială în cadrul Festivalului de Film de la Veneția și reprezintă o coproducție între Ungaria și Italia. Comedia dramatică face, cu o atenție deosebită față de psihicul personajelor și de emoțiile lor calibrate cu grijă, radiografia unei mici comunități de pe o scară de bloc, desprinsă parcă din distopia Ferma animalelor de George Orwell - nu e o întâmplare faptul că romanul e menționat în film.
Deși s-au mutat în apartament de mai mult de doi ani, Kristóf (Ádám Tompa) și soția lui, Vera (Bettina Józsa), nu au interacționat prea mult cu vecinii lor. Totul se schimbă, însă, atunci când protagonistul, un fost pictor cu idiosincrazii și tendințe obsesiv compulsive, descoperă mucegai negru în spatele unui dulap după care se întâmplă să își scape telefonul căutând o umbrelă de plajă. De atât a fost nevoie pentru ca echilibrul lor fin să fie bruiat - piesele de domino cad apoi în lanț. Tot în aceeași zi, bărbatul află că va fi tată, astfel trebuind să se confrunte cu două vești importante în același timp.
Odată ce începe să investigheze cauza mucegaiului, ajunge să interacționeze inevitabil cu administratorul blocului, Balázs (Rodrigo Crespo), un individ insuportabil și îngâmfat, pe care îl suspectează că ascunde ceva. Prioritatea acestuia e instalarea unui lift „pentru locatari”, deși în apartamentele lor tavanul și pereții stau să se surpe. Colac peste pupăză, chiar în ziua aceea trebuia să plece cu Vera în vacanță la Lacul Balaton, iar încetul cu încetul, începe să o bănuiască și pe aceasta că nu e sinceră legat de ce s-a întâmplat între ea și prietenul lui, Dani (András Rusznák). Acum că a început să fie mai curios, toate stelele s-au aliniat în cel mai prost mod cu putință. De aceea se spune că ignoranța este o binecuvântare.
Cromatica predominant gri reflectă lumea - atât exterioară, cât și interioară - în care trăiește Kristóf în prezent, în antiteză cu tablourile lui în culori vibrante de odinioară. Ritmul lent de la început se accelerează pe măsură ce suspansul se intensifică, culminând cu scena de la ședința de bloc, unde își face apariția și un potențial vecin italian, interpretat de Marcello Fonte (laureat al premiului pentru Cel mai bun actor la Cannes și European Film Awards). Imaginea, adesea dinamică, alternează între cadre statice și cadre filmate cu camera de mână. Muzica semnată de András Kálmán se bazează pe compoziții orchestrale similare, unde vioara predomină, astfel fiind conturată o coloană sonoră omogenă.
Parter arată, cu mult umor specific maghiar, unde se poate ajunge dacă cei ce contribuie financiar la un demers comun nu se interesează niciodată de modul în care sunt folosiți banii lor, ci se resemnează să trăiască într-o ignoranță comodă, având încredere că cei aflați mai sus ierarhic au în vedere interesele tuturor. De asemenea, avertizează în privința metodelor propagandistice antice prin care oricine încearcă să scoată la suprafață adevărul despre corupția conducătorilor devine „nebun” sau „aflat într-o criză”. Și de aceea, mucegaiul uman este mai periculos decât cel al ciupercilor.
Deși s-au mutat în apartament de mai mult de doi ani, Kristóf (Ádám Tompa) și soția lui, Vera (Bettina Józsa), nu au interacționat prea mult cu vecinii lor. Totul se schimbă, însă, atunci când protagonistul, un fost pictor cu idiosincrazii și tendințe obsesiv compulsive, descoperă mucegai negru în spatele unui dulap după care se întâmplă să își scape telefonul căutând o umbrelă de plajă. De atât a fost nevoie pentru ca echilibrul lor fin să fie bruiat - piesele de domino cad apoi în lanț. Tot în aceeași zi, bărbatul află că va fi tată, astfel trebuind să se confrunte cu două vești importante în același timp.
Odată ce începe să investigheze cauza mucegaiului, ajunge să interacționeze inevitabil cu administratorul blocului, Balázs (Rodrigo Crespo), un individ insuportabil și îngâmfat, pe care îl suspectează că ascunde ceva. Prioritatea acestuia e instalarea unui lift „pentru locatari”, deși în apartamentele lor tavanul și pereții stau să se surpe. Colac peste pupăză, chiar în ziua aceea trebuia să plece cu Vera în vacanță la Lacul Balaton, iar încetul cu încetul, începe să o bănuiască și pe aceasta că nu e sinceră legat de ce s-a întâmplat între ea și prietenul lui, Dani (András Rusznák). Acum că a început să fie mai curios, toate stelele s-au aliniat în cel mai prost mod cu putință. De aceea se spune că ignoranța este o binecuvântare.
Cromatica predominant gri reflectă lumea - atât exterioară, cât și interioară - în care trăiește Kristóf în prezent, în antiteză cu tablourile lui în culori vibrante de odinioară. Ritmul lent de la început se accelerează pe măsură ce suspansul se intensifică, culminând cu scena de la ședința de bloc, unde își face apariția și un potențial vecin italian, interpretat de Marcello Fonte (laureat al premiului pentru Cel mai bun actor la Cannes și European Film Awards). Imaginea, adesea dinamică, alternează între cadre statice și cadre filmate cu camera de mână. Muzica semnată de András Kálmán se bazează pe compoziții orchestrale similare, unde vioara predomină, astfel fiind conturată o coloană sonoră omogenă.
Parter arată, cu mult umor specific maghiar, unde se poate ajunge dacă cei ce contribuie financiar la un demers comun nu se interesează niciodată de modul în care sunt folosiți banii lor, ci se resemnează să trăiască într-o ignoranță comodă, având încredere că cei aflați mai sus ierarhic au în vedere interesele tuturor. De asemenea, avertizează în privința metodelor propagandistice antice prin care oricine încearcă să scoată la suprafață adevărul despre corupția conducătorilor devine „nebun” sau „aflat într-o criză”. Și de aceea, mucegaiul uman este mai periculos decât cel al ciupercilor.
