Filmul, prezentat ca un fapt de viata, pune din nou problema asumarii identitatii sexuale, eternul coming-out (of the closet). N-am inteles de ce pentru David e mai usor sa recurga la un gest extrem, si anume, sa participe la un show TV (care apropo, exista in realitate, Forgive and Forget e varianta americana a defunctei emisiuni romanesti Iarta-ma), sa-si marturiseasca sentimentele in fata camerelor de televiziune in loc s-o faca in fata familiei si a prietenilor. Evident ca filmul e inspirat de show-ul TV, si poate ca e un indemn adresat tuturor sa aiba curajul de a-si asuma identitatea, si prin asta, sa faca pace cu ei insisi si cu cei din jur. Spre deosebire de alte filme de gen, Forgive and Forget nu se axeaza pe intoleranta familiei & prietenilor sau a societatii fata de homosexualitate in general, si fata de David in particular, desi nici aici personajul principal nu e primit cu bratele deschise dupa ce isi recunoaste orientarea. Filmul vorbeste mai mult despre o iubire tainuita, despre sentimente inabusite ce irump intr-o dubla recunoastere : a sexualitatii si a dragostei. Apropo de ideea din film : n-am inteles niciodata cum pot exista parinti care sa intoarca spatele copilului lor in momentul in care acesta se dovedeste a fi "altfel" decat ceilalti. Si daca ar fi un drogat, un ratat sau un criminal, dar ar fi "normal" (a se citi hetero), ar fi mai usor acceptat de societate, de familie, de prieteni ? De ce e homosexualitatea mai greu de tolerat decat alte lucruri ?
Filmul e cu atat mai realist datorita finalului ce reaminteste inca o data ca, in unele cazuri, viata nu-i un drum presarat cu flori.
Filmul e cu atat mai realist datorita finalului ce reaminteste inca o data ca, in unele cazuri, viata nu-i un drum presarat cu flori.