superbă cinematografie, povestea interesantă, mi-a plăcut împărțirea ei pe 2 perspective total diferite. Jucat bine, per total un film foarte bun.
boghiu_andrei
pe 26 Noiembrie 2025 23:10
O poveste ușor non-liniară, spusă pe capitole inversate (sau nu), „Frankenstein” începe să se desfășoare treptat, pas cu pas, până totul prinde formă și revenim la contextul de la începutul filmului (într-un prezent al acțiunii) — pentru concluzia disputei dintre cel creat (creatura nevinovată) și Dumnezeul său (savantul dezlănțuit). Și creatorul, știind că a greșit, e dispus să se lase în mâinile creației sale, cerându-și pedeapsa pentru neglijența obsesiei sale. Filmul încearcă — poate prea subtil și cuminte — să răspundă la unele întrebări mai serioase despre singurătatea umană.
E multă calitate în filmul lui del Toro (ca în mai toate ale lui), dar — un „dar” prietenos — faptul că asta n-a fost o constantă a filmului m-a dezamăgit. Oscar Isaac e mereu dedicat și cu capacitate cameleonică în interpretare, iar aici — în rolul principal — nu face o excepție. Mia Goth și Christoph Waltz au roluri aici, însă senzația că sunt doar niște bibelouri a fost reală. Mia e strălucitoare și trebuia să-i fi fost oferită o complexitate personajului ei, dar, din păcate, actrița e folosită mai mult pentru un rol superficial, gol, care nu spune nimic și nu contribuie activ la completarea poveștii. Mai rău e cu Waltz, un dublu câștigător de Oscar, care joacă aici un personaj static, fals, inexpresiv, cu o valoare inexistentă pentru evoluția narativă și o prezență apatică și irosită, putând fi interpretat de orice actor de la Hollywood. Și a fost ciudat să văd asta din partea acestui regizor — unul atent, perfecționist, vizionar, pasionat etc. Aducerea numelor mari doar pentru figurație și pentru o adăugare de valoare de marketing pentru film nu e specifică unuia ca el, dar ăsta e unul dintre simptomele infectării cu virusul companiilor ca Netflix. (Mult Netflix se simte și în estetica filmului, cu o formă vizuală hibrid între ce e del Toro și ce i se cere să fie de către cei care-i oferă banii pentru proiecte.)
Vrând să le compar și curios de reinterpretarea lui gotică (și nu prea), poetică (și nu prea) și profundă (și nu prea), m-am gândit să revăd filmul original — clasicul din '31 — și să citesc și cartea. Și-am făcut-o. Am păcătuit în două feluri diferite. Filmul original rămâne la fel (ba poate mai inofensiv acum și prea cuminte): destul de bun pentru vremurile respective și bun pentru o analiză a evoluției filmului de gen (horror), dar nimic mai mult. Iar cartea, iertați-mă, m-a dat cu capul de toți pereții. Având exercițiu și experiență și cu literatura, epatarea naivă a unei puștoaice (Mary Shelley) de acum peste două sute de ani mi-a stors zile bune și mi-a provocat crize de plictiseală, stupefiere și amuzament. Mai simplu: nu, nu e o carte bună. Așa mi-am dat seama și că e o reinterpretare personală a regizorului, dar nu credeam că a deviat atât de mult se la sursa principală (și poate mai bine a făcut) și și-a însușit aproape în totalitate șefia scenariului. Pentru că seamănă, m-am gândit să compar cele două povești clasice reinterpretate de doi regizori contemporani, cum ar fi: 'Nosferatu' lui Eggers și acest 'Frankenstein'. La multe capitole, filmul lui Eggers e superior și cu mai multă autenticitate de creator, mai multă libertate din partea companiei și mai mult curaj și entuziasm din partea lui. Dacă del Toro e bucuros doar să arate că e creativ și să ne amintească de faptul că încă mai poate, Eggers arată o pasiune care vine natural — plus o prospețime de artist modern, unul descătușat și dezinvolt.
Deși filmul lui del Toro e plin de atuuri, minusurile sunt ușor de observat și afectează intregul. E ușor timid în abordare, pare infectat cu influențe exterioare, iar dialogul sau povestea nu sunt atât de solide. Mai are și momente cu CGI, ceva unic la acest regizor. În plus, e mai lung cu 20 de cât ar fi trebuit, cu inconsistențe narative și câteva clișee și decizii de scenariu bizare. De exemplu: creatura sfidează logica sau legile naturii și prinde chip de supererou — un fel de Superman cu chip diform. (Mai mult decât atât, machiajul, pentru care s-au muncit 10 ore pentru fiecare zi de filmare cu personajul, a fost... banal și familiar. Apropo, în locul lui Jacob Elordi, cu o prestație ok în acest rol, ar fi trebuit să fie Andrew Garfield. Încă ceva: Jacob Elordi, pariez eu, va fi noul James Bond.)
O opinie finală și termin cu aiurelile: nominalizările la Oscar vor curge într-un număr destul de mare, deoarece e un film tehnic care se pretează la toate categoriile specifice, cum ar fi: machiaj, producție, costume, scenariu adaptat etc. Iar la astea patru are șanse să și triumfe, mai ales la machiaje și costume, unde nu are rival anul asta (în afară de Wicked: For Good). E un film de văzut, bineînțeles, și e destul de bun. Dar atât. Nimic profund, filosofic, adânc sau curajos. Departe de o capodoperă. Capodopera lui del Toro rămâne Pan's Labyrinth. Fără îndoială. El e tipul de regizor care are nevoie de originalitate pentru a-și spune poveștile bine. Și timp. Și e trist că pare să fi renunțat la asta de câțiva ani — în care a reinventat 3 filme/idei clasice deja făcute înainte: Pinocchio, Nightmare Alley și Frankenstein. A devenit confortabil. Iar asta nu duce decât la blazare și dezintegrare ca autor (de orice fel).
Încet-încet, del Toro pare că devine propriul său monstru — un hibrid compus din toate versiunile lui de regizor; unul dominat de părțile mai puțin bune de la el, dar încă pasionat pentru viață și încă visător și naiv.
sabinalin
pe 20 Noiembrie 2025 19:36
Am vazut Frankenstein in urma cu ceva mai bine de trei decenii la cinema Patria. Intr-o lume ceva mai asezata, abia iesita din comunism si intrata deja in jungla, intr-o lume fara telefoane mobile, fara mall-uri si fara retele sociale. E vorba despre Frankenstein in varianta lui Kenneth Brannagh, actor si regizor britanic pe val la vremea respectiva. Mi-a placut foarte mult. O ecranizare somptuoasa ( marturisesc ca nu citisem romanul lui Mary Shelley, n-am facut-o nici pana acum...) in care Brannagh s-a autodistribuit in rolul celui care e manat de ambitia teribila de a descoperi nemurirea, in rolul chirurgului care ajunge la un moment dat sa se joace de-a Dumnezeu. In rolul monstrului Big Bob de Niro izbuteste una dintre creatiile sale cinematografice memorabile, si el era in mare forma la vremea respectiva, peste numai un an avea sa impresioneze din nou in ,,Heat,, si ,,Casino,,. Cei doi mi-au ramas in minte in ciuda faptului ca mai erau pe-acolo si Tom Hulce sau Helena Bonaham Carter.
Treizeci de ani mai tarziu din cinema Patria nu mai exista decat ruinele iar Frankenstein s-a mutat pe Netflix. Intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna care se grabeste dinspre niciunde catre nicaieri, intr-o jungla capitalista in care mall-urile, telefoanele mobile si retelele sociale sunt la putere iar viata virtuala castiga tot mai mult teren in fata celei reale. Cu un alt cineast respectabil la timona, Guillermo del Toro, mult mai experimentat, cu trei ani mai mic decat Brannagh cel de... acum. Cum era de asteptat del Toro a facut oarece schimbari in poveste, n-avea cum sa nu isi puna amprenta, pastrand insa intact ceea ce era important. Din punct de vedere actoricesc as zice ca Oscar Isaac e cam pe-acolo cu Brannagh insa Elordi, in ciuda eforturilor, e departe de emotia pe care o transmitea de Niro. Interesanta prezenta lui Cristoph Waltz care e punct comun cu cel mai nou Dracula, cel in varianta Luc Besson. Si, daca e sa fac o comparatie intre cele doua recente revizitari ale miturilor ,,horror,, , as spune ca lui del Toro i-a iesit mai bine.
theBiggestBOSS
pe 18 Noiembrie 2025 01:10
de departe cel mai bun film al lui del toro !
totul este la superlativ, de la jocul actoricesc pana la imaginile vizuale. merita vazut, este unul din cele mai bune filme ale anului!
hitman78
pe 17 Noiembrie 2025 19:27
Guillermo del Toro știe să faca un film cu monștrii,creaturi și alte drăcovenii gen Hellboy.Filmul arata impecabil păcat că nu se poate vedea la cinema,chiar daca subiectul nu este unul nou nu se poate spune că e o ciorba reîncălzită.Vizual arata splendid,costumele,scenografia și actoria sunt la cel mai înalt nivel.Totusi pentru mine Labirintul lui Pan rămâne cel mai bun film al lui del Toro.
Mihai2103
pe 17 Noiembrie 2025 01:11
E unul..."ubt"...pe aci... "mare critic de film"! Du-te, mă prostane și te plimbă! Esti penibil! Cartea ai citit-o?
Mihai_Moise
pe 12 Noiembrie 2025 20:54
Intr-un cuvant: SCLIPITOR!
O poveste fascinanta spusa in acel stil incondfundabil al lui del Toro. Fanii filmului "Forma apei" stiu la ce ma refer.
Nu cred ca pentru rolul lui Vitor Frankenstein exista o mai buna alegere ca cea facuta de Guillermo del Toro: Oscar Isaac e perfect! Fara alte comentarii. Cu figura lui tenebroasa si privirile intunecate, macinat de obsesia invingerii mortii, este exact trebuie. Cred ca Mary Shelley ar fi facut aceeasi alegere, daca ar fi putut sa-si exercite optiunea dintre toti actorii. Cu exceptia lui sir Lawrence Olivier, desigur.
Aceleasi remarci si despre Cristoph Waltz!
Am oarecare rezerve pt actrita din rolul Elizabeth, insa asta e alta discutie.
Atmosfera e fascinanta, un minus pt coloana sonora (sau poate am eu o fixatie pt fundalul sonor mai special), iar finalul m-a sedus de-a dreptul.
O reusita aceasta transpunere a primei povesti din domeniul sci-fi!
stricted
pe 11 Noiembrie 2025 21:02
Un film magnific, cea mai bună adaptare de până acum a romanului lui Shelley. Prin modul cum a imaginat această adaptare, del Toro a surprins esența romanului.
ubt
pe 11 Noiembrie 2025 20:28
O porcarie sinistra care nu are nici un fel de logica 90 % din film e facut din efecte speciale foarte slabe ,nota 4
MovieNarator
pe 10 Noiembrie 2025 09:28
Unul dintre cele mai bune filme văzute vreodată. Un mare plus pentru scenariu și cinematografie. Lăsând la o parte povestea monstrului, pe care o știm cu toții, filmul conține numeroase trimiteri la scrieri biblice: creația, fiara, relația tată-fiu.
OrezuCucurez
pe 08 Noiembrie 2025 16:15
Fără îndoială cel mai bun film al anului (pe care l-am văzut). Primul act a fost așa și așa dar mai ales al doilea act a fost minunat, fiind un film superb din punct de vedere vizual. Atât de multe emoții, atât de multă personalitate într-un film de 150 de minute la care nu m-am plictisit de loc.
valericba
pe 08 Noiembrie 2025 12:16
Nu-i rău deloc. Un alt Guillermo del Toro reuşit. O viziune mai "blândă" și poate un pic mai romanțată decât m-aș fi aşteptat. De văzut dacă apreciezi povestea originală!
iuluassss
pe 08 Noiembrie 2025 10:31
Da, aceasta varianta este mai frumoasa decat originalul. Mi a placut. Merita vazut!
xerses
pe 08 Noiembrie 2025 00:13
Cu siguranta ar merita cel putin un premiu acest film , pentru interpretare, regie, costume.
lavvw
pe 07 Noiembrie 2025 23:47
Superb. Emotionant. Foarte bine facut si un joc al actorilor excelent. Merita vazut!
emil.onea
pe 07 Noiembrie 2025 23:17
Un film ce m a impresionat prin jocul actorilor, prin imagine, muzică, atmosferă. Este și o lecție de viață chiar dacă se numește horror... Este de văzut!
user-635274d6a873e
pe 07 Noiembrie 2025 22:49
Filmul este o CAPODOPERA
ciudata si sinistra
Dar merita vazut
E multă calitate în filmul lui del Toro (ca în mai toate ale lui), dar — un „dar” prietenos — faptul că asta n-a fost o constantă a filmului m-a dezamăgit. Oscar Isaac e mereu dedicat și cu capacitate cameleonică în interpretare, iar aici — în rolul principal — nu face o excepție. Mia Goth și Christoph Waltz au roluri aici, însă senzația că sunt doar niște bibelouri a fost reală. Mia e strălucitoare și trebuia să-i fi fost oferită o complexitate personajului ei, dar, din păcate, actrița e folosită mai mult pentru un rol superficial, gol, care nu spune nimic și nu contribuie activ la completarea poveștii. Mai rău e cu Waltz, un dublu câștigător de Oscar, care joacă aici un personaj static, fals, inexpresiv, cu o valoare inexistentă pentru evoluția narativă și o prezență apatică și irosită, putând fi interpretat de orice actor de la Hollywood. Și a fost ciudat să văd asta din partea acestui regizor — unul atent, perfecționist, vizionar, pasionat etc. Aducerea numelor mari doar pentru figurație și pentru o adăugare de valoare de marketing pentru film nu e specifică unuia ca el, dar ăsta e unul dintre simptomele infectării cu virusul companiilor ca Netflix. (Mult Netflix se simte și în estetica filmului, cu o formă vizuală hibrid între ce e del Toro și ce i se cere să fie de către cei care-i oferă banii pentru proiecte.)
Vrând să le compar și curios de reinterpretarea lui gotică (și nu prea), poetică (și nu prea) și profundă (și nu prea), m-am gândit să revăd filmul original — clasicul din '31 — și să citesc și cartea. Și-am făcut-o. Am păcătuit în două feluri diferite. Filmul original rămâne la fel (ba poate mai inofensiv acum și prea cuminte): destul de bun pentru vremurile respective și bun pentru o analiză a evoluției filmului de gen (horror), dar nimic mai mult. Iar cartea, iertați-mă, m-a dat cu capul de toți pereții. Având exercițiu și experiență și cu literatura, epatarea naivă a unei puștoaice (Mary Shelley) de acum peste două sute de ani mi-a stors zile bune și mi-a provocat crize de plictiseală, stupefiere și amuzament. Mai simplu: nu, nu e o carte bună. Așa mi-am dat seama și că e o reinterpretare personală a regizorului, dar nu credeam că a deviat atât de mult se la sursa principală (și poate mai bine a făcut) și și-a însușit aproape în totalitate șefia scenariului. Pentru că seamănă, m-am gândit să compar cele două povești clasice reinterpretate de doi regizori contemporani, cum ar fi: 'Nosferatu' lui Eggers și acest 'Frankenstein'. La multe capitole, filmul lui Eggers e superior și cu mai multă autenticitate de creator, mai multă libertate din partea companiei și mai mult curaj și entuziasm din partea lui. Dacă del Toro e bucuros doar să arate că e creativ și să ne amintească de faptul că încă mai poate, Eggers arată o pasiune care vine natural — plus o prospețime de artist modern, unul descătușat și dezinvolt.
Deși filmul lui del Toro e plin de atuuri, minusurile sunt ușor de observat și afectează intregul. E ușor timid în abordare, pare infectat cu influențe exterioare, iar dialogul sau povestea nu sunt atât de solide. Mai are și momente cu CGI, ceva unic la acest regizor. În plus, e mai lung cu 20 de cât ar fi trebuit, cu inconsistențe narative și câteva clișee și decizii de scenariu bizare. De exemplu: creatura sfidează logica sau legile naturii și prinde chip de supererou — un fel de Superman cu chip diform. (Mai mult decât atât, machiajul, pentru care s-au muncit 10 ore pentru fiecare zi de filmare cu personajul, a fost... banal și familiar. Apropo, în locul lui Jacob Elordi, cu o prestație ok în acest rol, ar fi trebuit să fie Andrew Garfield. Încă ceva: Jacob Elordi, pariez eu, va fi noul James Bond.)
O opinie finală și termin cu aiurelile: nominalizările la Oscar vor curge într-un număr destul de mare, deoarece e un film tehnic care se pretează la toate categoriile specifice, cum ar fi: machiaj, producție, costume, scenariu adaptat etc. Iar la astea patru are șanse să și triumfe, mai ales la machiaje și costume, unde nu are rival anul asta (în afară de Wicked: For Good). E un film de văzut, bineînțeles, și e destul de bun. Dar atât. Nimic profund, filosofic, adânc sau curajos. Departe de o capodoperă. Capodopera lui del Toro rămâne Pan's Labyrinth. Fără îndoială. El e tipul de regizor care are nevoie de originalitate pentru a-și spune poveștile bine. Și timp. Și e trist că pare să fi renunțat la asta de câțiva ani — în care a reinventat 3 filme/idei clasice deja făcute înainte: Pinocchio, Nightmare Alley și Frankenstein. A devenit confortabil. Iar asta nu duce decât la blazare și dezintegrare ca autor (de orice fel).
Încet-încet, del Toro pare că devine propriul său monstru — un hibrid compus din toate versiunile lui de regizor; unul dominat de părțile mai puțin bune de la el, dar încă pasionat pentru viață și încă visător și naiv.
Treizeci de ani mai tarziu din cinema Patria nu mai exista decat ruinele iar Frankenstein s-a mutat pe Netflix. Intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna care se grabeste dinspre niciunde catre nicaieri, intr-o jungla capitalista in care mall-urile, telefoanele mobile si retelele sociale sunt la putere iar viata virtuala castiga tot mai mult teren in fata celei reale. Cu un alt cineast respectabil la timona, Guillermo del Toro, mult mai experimentat, cu trei ani mai mic decat Brannagh cel de... acum. Cum era de asteptat del Toro a facut oarece schimbari in poveste, n-avea cum sa nu isi puna amprenta, pastrand insa intact ceea ce era important. Din punct de vedere actoricesc as zice ca Oscar Isaac e cam pe-acolo cu Brannagh insa Elordi, in ciuda eforturilor, e departe de emotia pe care o transmitea de Niro. Interesanta prezenta lui Cristoph Waltz care e punct comun cu cel mai nou Dracula, cel in varianta Luc Besson. Si, daca e sa fac o comparatie intre cele doua recente revizitari ale miturilor ,,horror,, , as spune ca lui del Toro i-a iesit mai bine.
totul este la superlativ, de la jocul actoricesc pana la imaginile vizuale. merita vazut, este unul din cele mai bune filme ale anului!
O poveste fascinanta spusa in acel stil incondfundabil al lui del Toro. Fanii filmului "Forma apei" stiu la ce ma refer.
Nu cred ca pentru rolul lui Vitor Frankenstein exista o mai buna alegere ca cea facuta de Guillermo del Toro: Oscar Isaac e perfect! Fara alte comentarii. Cu figura lui tenebroasa si privirile intunecate, macinat de obsesia invingerii mortii, este exact trebuie. Cred ca Mary Shelley ar fi facut aceeasi alegere, daca ar fi putut sa-si exercite optiunea dintre toti actorii. Cu exceptia lui sir Lawrence Olivier, desigur.
Aceleasi remarci si despre Cristoph Waltz!
Am oarecare rezerve pt actrita din rolul Elizabeth, insa asta e alta discutie.
Atmosfera e fascinanta, un minus pt coloana sonora (sau poate am eu o fixatie pt fundalul sonor mai special), iar finalul m-a sedus de-a dreptul.
O reusita aceasta transpunere a primei povesti din domeniul sci-fi!
ciudata si sinistra
Dar merita vazut