Franzela exilului (2002)

Caragiale a fost primul mare scriitor roman care a părăsit țara. În ultimul secol, mulți alții au gustat din franzela exilului: Eugen Ionesco, Brancuși, Tristan Tzara au devenit personalități internaționale, integrându-se perfect în cultura țărilor ce i-au „adoptat”. Acest lucru nu s-a întâmplat însă și cu Caragiale, cel mai mare autor român de comedie. Sătul de România, a plecat din țară și a trăit la Berlin între anii 1904 și 1912. S-a mutat într-un mediu care reprezenta exact opusul personalității lui, felului său de a fi.
Povestea exilului său este cea a întâlnirii dintre Est și Vest, localizată la Berlin, un oraș prin care a trecut linia de demarcație între două lumi. La 100 de ani după Caragiale, istoria a accentuat și mai puternic diferențele dintre aceste două părți ale Europei.
“Franzela exilului” este un documentar care își propune să reconstruiască un timp și o lume. Astăzi, Bucureștiul – la fel ca Berlinul – este un oraș devastat, care se chinuie să își recâștige identitatea. Foarte puține lucruri din Berlin aduc oamenilor aminte, acum, de metropola de la începutul secolului XX.
Ultima parte a destinului lui Caragiale pare să fie scrisă de însuși marele autor satiric. După moartea sa, corpul lui a fost sigilat într-un coșciug și trimis în România, cu trenul, unde îl aștepta o ceremonie funerară. Dar vagonul în care se afla a rătăcit câteva zile și a ajuns la București după lungi hoinăreli. Acest spirit – ce nu și-a găsit locul în Europa – este personajul principal într-un film despre locul nostru în lume.