Foarte pe scurt povestit, micul nostru basm va fi structurat pe scenariul unei povești jucate de două personaje la limita copilărie 11-12 ani, care sunt puși față în față cu erupția miraculosului în viața lor, sub forma unui soi de revoltă a personajelor de poveste, nevoite de a forța hotarul lumii noastre pentru că ei, cei din lumea poveștilor se hrănesc cu credința noastră, a celor din lumea de azi. Și dacă, noi cei de aici, nu mai credem în ei, cei de dincolo, lumea lor a poveștilor e sortită unei extincții pustiitoare pentru toată omenirea.
Aflați în preajma Crăciunului cei doi descoperă că în cutiile lor cu cadouri frumos împachetate pentru serbarea de la școală se ascund cu totul altceva decât ceea consolele de jocuri și telefoanele pe care le știau ei acolo. Cutiile se mișcă, zboară, fac tărăboi iar din ele apar două păpuși însuflețite, care au importante legături cu jucării din trecut, demult uitate.
Mai apoi un personaj trăsnit, o bufonă din alte vremi în carne și (mai puțin) oase, ne conduce cu umor pe cărările întortocheate ale poveștii frumoasei adormite, cu ursitoarele ei (una bună și alta rea), cu goanei ei după prinți demni de frumoasa și adormita ei stăpână. la această căutare participă, cu mai mult sau mai putină voie (bună) și copii / tinerii noștri, dimpreună cu păpușile jucăriile lor demult uitate. Finalul fericit al poveștii îi găsește pe toți în scenă, afirmându-se încă o dată ideea că existența personajelor miraculoase depinde de credința în ele a celor din lumea noastră cea de toate zilele. Dacă măcar în ceea de toate nopțile cineva își mai amintește de universul magic al poveștilor de odinioară, atunci nu e chiar totul pierdut.
La fel cum au apărut personajele de poveste se disipează odată cu zorii noii zile. Motiv ca cei de azi și de aici să considere ajutați de rațiunea lor diurnă că totul nu a fost decât un vis. Și dacă… totuși?….
