”Frumoșii nebuni ai marilor orașe” este o versiune modernistă a celebrului roman ”Craii de Curtea Veche”, relatând drumul a trei cheflii pitorești în Bucureștiul anului 1968, an de referință în istoria Europei de Est pentru că a marcat atât începutul plin de speranță, cât și sfârșitul brutal al Primăverii de la Praga. Filmul (care este o ecranizare fidelă a romanului lui Fănuș Neagu) cântă prietenia, iubirea și dorința de libertate a omului într-o lume strânsă în chingile cenzurii, a ignoranței și a politicii anticulturale.
Personajele duc mai multe lupte în surdină, cu înțepături poetice și reverii intelectuale, într-o lume halucinantă plăsmuită de gândurile unor visători incurabili. Prietenia se ridică întotdeauna deasupra orgoliilor și a slăbiciunilor umane, iar timpul pare să-și estompeze contururile. Chiar dacă pare pe alocuri absurdă, acțiunea se hrănește din visele suprarealiste ale protagoniștilor potrivit unei cronologii nelineare ce eludează realitatea brută și transformă tinerețea într-o stare de spirit eternă.
Realizat cu mijloace modeste, filmul nu poate surprinde decât o mică parte a reveriilor intelectuale ale celor trei crai (cântărețul Radu Zăvoianu, poetul Cornel Ramințki și fotbalistul Ed Valdara), nereușind să surprindă cinematografic iluzia tinereții eterne și a dragostei. Cu toate acestea, interpretările protagoniștilor (George Alexandru, Horațiu Mălăele, Ovidiu Niculescu, Maia Morgenstern, cu un plus pentru primii doi) sunt memorabile, dovedind o identificare cu rolurile lor cum am văzut de puține ori în filmele românești.
Transa poetică a lui Fănuș Neagu este o provocare pentru toți cei care simt fiorii poeziei și voluptatea cuvântului. Celorlalți le recomand să meargă la o bere, s-ar simți mai bine acolo.
cosmin742000
pe 30 Martie 2013 15:59
Un film foarte foarte slab , aberant , plictisitor , fara nicio idee inchegata, scos in perioada de colaps a cinematografiei romanesti anii 90
Personajele duc mai multe lupte în surdină, cu înțepături poetice și reverii intelectuale, într-o lume halucinantă plăsmuită de gândurile unor visători incurabili. Prietenia se ridică întotdeauna deasupra orgoliilor și a slăbiciunilor umane, iar timpul pare să-și estompeze contururile. Chiar dacă pare pe alocuri absurdă, acțiunea se hrănește din visele suprarealiste ale protagoniștilor potrivit unei cronologii nelineare ce eludează realitatea brută și transformă tinerețea într-o stare de spirit eternă.
Realizat cu mijloace modeste, filmul nu poate surprinde decât o mică parte a reveriilor intelectuale ale celor trei crai (cântărețul Radu Zăvoianu, poetul Cornel Ramințki și fotbalistul Ed Valdara), nereușind să surprindă cinematografic iluzia tinereții eterne și a dragostei. Cu toate acestea, interpretările protagoniștilor (George Alexandru, Horațiu Mălăele, Ovidiu Niculescu, Maia Morgenstern, cu un plus pentru primii doi) sunt memorabile, dovedind o identificare cu rolurile lor cum am văzut de puține ori în filmele românești.
Transa poetică a lui Fănuș Neagu este o provocare pentru toți cei care simt fiorii poeziei și voluptatea cuvântului. Celorlalți le recomand să meargă la o bere, s-ar simți mai bine acolo.