Sinopsis
Viata la tara a unui scriitor aspirant se transforma dintr-un vis suav, intr-un cosmar inimaginabil.
Funny Farm e un mic miracol. Incep ca multe alte filme si, de la un punct, isi gaseste un drum al lui si se indreapta, pas cu pas, spre o viziune comica originala. E amuzant, dar e mai mult decat atat: e foarte placut. Reuseste sa-ti faca simpatice personajele, chiar daca le exploateaza cu fervoare defectele.
Funny Farm ii are pe Chevy Chase si Madolyn Smith ca protagonisti – un cuplu casatorit care decide sa se mute intr-un orasel din New England, pentru ca el sa-si poata scrie romanul si sa respire aerul proaspat de tara. Chase a fost ani de zile un comentator sportiv si acum se gandeste ca, odata ce-si va plasa masina de scrisa langa fereastra larg deschisa de deasupra pajistei, conditiile vor fi perfecte pentru crearea unui best-seller. Conditiile nu sunt perfecte. Pasarile canta prea tare. Postasul goneste intr-un nor de praf, azvarlind scrisorile ca pe niste proiectile. Exista serpi in lac si te costa 20 de centi ca sa dai un telefon cu fise din propria-ti bucatarie. Si locuitorii orasului arata mai degraba ca descinsi dintr-o carte de Stephen King decat dintr-o pictura rustica a lui Norman Rockwell. Iarna il gaseste pe Chase retras in sine si amarat, bandu-si creierii si dormind pana tarziu. Intre timp, sotia sa a vandut o carte pentru copii despre o veverita care se muta din oras la tara si are acelasi nume ca si sotul sau. Toate aceste lucruri nu suna nici pe jumatate la fel de bine precum arata pe ecran. Funny Farm pleaca de la scenariu bun de Jeffrey Boam, care, insa, in alte maini ar fi putut deveni un film de rutina. George Roy Hill, regizorul, il imbunatateste pentru ca nimereste tonul just si se tine de el, cu un soi de mirare amuzata fata de dementa cu care evolueaza totul. Rezultatul e un film care nu ingroasa gagurile sau forteaza dialogul, ci lasa totul sa se dezvolte natural. Chase nu a fost niciodata mai bun. De data aceasta, isi joaca personajul fara a face pe istetul sau fara replici laconice. E o interpretare si nu o aparitie. Galeria de oraseni trebuie vazuta ca sa fie crezuta. Toti sunt meschini, suspiciosi, alunecosi, lacomi si fericiti cu felul lor de-a fi. Seriful calatoreste cu taxiul pentru ca a picat examenul de conducere si la cafeneaua locala se organizeaza o competitie de ingurgitat testicule fripte de miel.
Funny Farm e alt film despre oameni stranii in situatii bizare. Secventa finala, in care orasenii sunt mituiti sa se comporte normal, are un soi de nebunie atat de inspirata, dar si atat de fragila, incat ti-e frica sa razi de teama ca vei risipi atmosfera.
Funny Farm e un mic miracol. Incep ca multe alte filme si, de la un punct, isi gaseste un drum al lui si se indreapta, pas cu pas, spre o viziune comica originala. E amuzant, dar e mai mult decat atat: e foarte placut. Reuseste sa-ti faca simpatice personajele, chiar daca le exploateaza cu fervoare defectele.
Funny Farm ii are pe Chevy Chase si Madolyn Smith ca protagonisti – un cuplu casatorit care decide sa se mute intr-un orasel din New England, pentru ca el sa-si poata scrie romanul si sa respire aerul proaspat de tara. Chase a fost ani de zile un comentator sportiv si acum se gandeste ca, odata ce-si va plasa masina de scrisa langa fereastra larg deschisa de deasupra pajistei, conditiile vor fi perfecte pentru crearea unui best-seller. Conditiile nu sunt perfecte. Pasarile canta prea tare. Postasul goneste intr-un nor de praf, azvarlind scrisorile ca pe niste proiectile. Exista serpi in lac si te costa 20 de centi ca sa dai un telefon cu fise din propria-ti bucatarie. Si locuitorii orasului arata mai degraba ca descinsi dintr-o carte de Stephen King decat dintr-o pictura rustica a lui Norman Rockwell. Iarna il gaseste pe Chase retras in sine si amarat, bandu-si creierii si dormind pana tarziu. Intre timp, sotia sa a vandut o carte pentru copii despre o veverita care se muta din oras la tara si are acelasi nume ca si sotul sau. Toate aceste lucruri nu suna nici pe jumatate la fel de bine precum arata pe ecran. Funny Farm pleaca de la scenariu bun de Jeffrey Boam, care, insa, in alte maini ar fi putut deveni un film de rutina. George Roy Hill, regizorul, il imbunatateste pentru ca nimereste tonul just si se tine de el, cu un soi de mirare amuzata fata de dementa cu care evolueaza totul. Rezultatul e un film care nu ingroasa gagurile sau forteaza dialogul, ci lasa totul sa se dezvolte natural. Chase nu a fost niciodata mai bun. De data aceasta, isi joaca personajul fara a face pe istetul sau fara replici laconice. E o interpretare si nu o aparitie. Galeria de oraseni trebuie vazuta ca sa fie crezuta. Toti sunt meschini, suspiciosi, alunecosi, lacomi si fericiti cu felul lor de-a fi. Seriful calatoreste cu taxiul pentru ca a picat examenul de conducere si la cafeneaua locala se organizeaza o competitie de ingurgitat testicule fripte de miel.
Funny Farm e alt film despre oameni stranii in situatii bizare. Secventa finala, in care orasenii sunt mituiti sa se comporte normal, are un soi de nebunie atat de inspirata, dar si atat de fragila, incat ti-e frica sa razi de teama ca vei risipi atmosfera.
