Un nou serial original Disney+ ce are premiera pe 27 iulie, Furie și seducție a fost creat de Elizabeth Meriwether (No Strings Attached) și spune cu mult suspans și analiză psihologică povestea unei adolescente forțate să se prostitueze care la maturitate începe să omoare oamenii implicați în traficul de persoane, dar și a agentei FBI aleasă să investigheze cazul. Producția se inspiră ușor din filmul Black Widow (1984), un thriller neo-noir, și din Furiile mitologiei grecești, fiind lansat într-un moment cât se poate de propice, când șocul dosarelor Epstein încă se resimte.
Catherine (Lola Petticrew) a crescut într-o lume unde a trebuit să își vândă constant corpul și aspectul fizic pentru a supraviețui. Acum, mai mult de un deceniu mai târziu, se folosește de ce a învățat și de imaginea de tânără frumoasă și inocentă în favoarea sa, pentru a obține tot ce are nevoie ca să se răzbune pe cei care i-au greșit ei și zecilor de tinere aflate în situații similare. Jocul seducției nu are bariere: bărbați bogați cu influență, femei angajate în adăposturile pentru protecția victimelor, persoane cu dizabilități, cu toții pot oferi câte ceva util. Catherine reprezintă mai mult decât o față superbă și un corp perfect, însă despre inteligența sa nu vorbește aproape nimeni. Acesta este atuul ei.
Pe de altă parte, Alice Black (Emmy Rossum) se află de partea autorităților însărcinate cu capturarea criminalei. Dar și ea se numără printre victimile abuzurilor suferite la mâna bărbaților cu putere: fostul ei prieten cunoscut încă din liceu, Marshall (Jake Lacy), obișnuia să se îmbete zdravăn și să o lovească, bagând-o adeseori în spital. După ce au ajuns colegi la muncă în departamentul poliției din New York, Alice s-a văzut nevoită să plece pentru că nimeni nu a crezut-o când a mărturisit ce i s-a întâmplat. Astfel, două victime ale patriarhatului se înfruntă acum într-o luptă în care granița dintre bine și rău se estompează tot mai puternic cu fiecare dintre cele opt episoade.
În ce privește coloana sonoră, pe lângă melodiile cu versuri atent alese, serialul se bucură de un leitmotiv sonor eficient: câteva note de muzică electronică repetate în cele mai tensionate momente conferă un sentimente de neliniște și alertă. Montajul este dinamic, în ton cu ritmul narațiunii, iar cromatica pendulează între nuanțe deschise, colorate, și tonuri închise, așa cum și personajele oscilează între întuneric și lumină.
Una dintre cele mai dureroase realizări ale serialului este că sub masca rece și calculată a lui Catherine se ascunde o fetiță plină de compasiune și empatie, calități pe care le lasă să iasă la suprafață cu diferite ocazii. La fel, și în cazul lui Alice, sub fațada de agentă corectă și justă colcăie o furie latentă, care o poate face capabilă de multe lucruri imorale. Nimic nu este doar alb sau negru. Dar „victimele violenței sunt cele mai violente”, după cum spune Nora (Quincy Tyler Bernstine), supervizoarea lui Alice. Astfel, avertismentul lui Nietzsche este mai actual ca oricând: „Cel care se luptă cu monştrii, să ia aminte, să nu devină el însuşi un monstru. Iar de priveşti îndelung abisul, află că şi abisul îţi scrutează străfundul sufletului.”
Catherine (Lola Petticrew) a crescut într-o lume unde a trebuit să își vândă constant corpul și aspectul fizic pentru a supraviețui. Acum, mai mult de un deceniu mai târziu, se folosește de ce a învățat și de imaginea de tânără frumoasă și inocentă în favoarea sa, pentru a obține tot ce are nevoie ca să se răzbune pe cei care i-au greșit ei și zecilor de tinere aflate în situații similare. Jocul seducției nu are bariere: bărbați bogați cu influență, femei angajate în adăposturile pentru protecția victimelor, persoane cu dizabilități, cu toții pot oferi câte ceva util. Catherine reprezintă mai mult decât o față superbă și un corp perfect, însă despre inteligența sa nu vorbește aproape nimeni. Acesta este atuul ei.
Pe de altă parte, Alice Black (Emmy Rossum) se află de partea autorităților însărcinate cu capturarea criminalei. Dar și ea se numără printre victimile abuzurilor suferite la mâna bărbaților cu putere: fostul ei prieten cunoscut încă din liceu, Marshall (Jake Lacy), obișnuia să se îmbete zdravăn și să o lovească, bagând-o adeseori în spital. După ce au ajuns colegi la muncă în departamentul poliției din New York, Alice s-a văzut nevoită să plece pentru că nimeni nu a crezut-o când a mărturisit ce i s-a întâmplat. Astfel, două victime ale patriarhatului se înfruntă acum într-o luptă în care granița dintre bine și rău se estompează tot mai puternic cu fiecare dintre cele opt episoade.
În ce privește coloana sonoră, pe lângă melodiile cu versuri atent alese, serialul se bucură de un leitmotiv sonor eficient: câteva note de muzică electronică repetate în cele mai tensionate momente conferă un sentimente de neliniște și alertă. Montajul este dinamic, în ton cu ritmul narațiunii, iar cromatica pendulează între nuanțe deschise, colorate, și tonuri închise, așa cum și personajele oscilează între întuneric și lumină.
Una dintre cele mai dureroase realizări ale serialului este că sub masca rece și calculată a lui Catherine se ascunde o fetiță plină de compasiune și empatie, calități pe care le lasă să iasă la suprafață cu diferite ocazii. La fel, și în cazul lui Alice, sub fațada de agentă corectă și justă colcăie o furie latentă, care o poate face capabilă de multe lucruri imorale. Nimic nu este doar alb sau negru. Dar „victimele violenței sunt cele mai violente”, după cum spune Nora (Quincy Tyler Bernstine), supervizoarea lui Alice. Astfel, avertismentul lui Nietzsche este mai actual ca oricând: „Cel care se luptă cu monştrii, să ia aminte, să nu devină el însuşi un monstru. Iar de priveşti îndelung abisul, află că şi abisul îţi scrutează străfundul sufletului.”