O poveste la fel de puternică precum Breaking the Waves, de Von Trier. Un film extraordinar, cu o coloană sonoră spectaculoasă, cu intertexte muzicale cum nu știam să existe, personaje veridice și autenticitate. Filmul devine cu totul altceva decât pare că începe. Practic, este un diptic, partea a doua răstoarnă totul, transformând facilul într-un catharsis extatic.
borisvultur
pe 03 Iunie 2019 15:20
Din când în când, acțiunea e întreruptă de apariția unei orchestre pe mal de apă. În spate e Istambulul. Ca o carte poștală care promite ținuturi mirifice, însă viața/narațiunea are culori dramatice. Orchestra ține loc și de anunțare a altui capitol, de trecere a timpului.
lili22
pe 22 Decembrie 2017 14:13
Ce imi place mie acest regizor.Nascut, crescut in Germania si probabil urat de toti frustratii care sunt la munca de jos cat or fi ei de germani, unguri etc.
Cred ca e greu sa razbati, uite ca el a facut-o si a facut un film foarte bun despre ce cunoaste mai bine , adica evenimentele din comunitatea turca.Remarcabila distributia.
Dragos.87
pe 03 Martie 2017 22:04
E un film interesant dar cu o actiune statica si nu stiu cati vor avea rabdare sa-l vizioneze.E o combinatie turceasca-nemteasca cu o poveste ok dar cu culturi si obiceiuri total diferite.
"(...) Dacã nu poti schimba lumea, schimbã lumea ta (...)"
cosmin_kedii
pe 10 Martie 2013 22:13
Nu sunt multe de spus, cu excepția că este o adevărată capodoperă
daddyxtc
pe 15 Ianuarie 2012 20:49
Extrem de realist este reflectata ciocnirea dintre doua culturi, doua lumi , doua sisteme de gandire si valori, extrem de diferite.
Mi s-a parut un pic mai interesanta prima parte a filmului.
Felicitari regizorului, mai ales pentru modul realist si lipsit de prejudecati, in care a transpus anumite scene din film.
Vegetarian
pe 01 Ianuarie 2012 06:21
In spatele unui barbat de succes se afla o femeie puternica . Nemtii sunt cel buni exportatori din Europa . Cel care a creat compania producatoare de avioane Boeing a fost un neamt . Cum sunt femeile care se afla in spatele lor ?
elmedico
pe 10 Octombrie 2010 17:31
Un film foarte bun!Muzica din film se potriveste perfect cu filmul, iar finalul este surprinzator.
Dragomara
pe 02 Septembrie 2010 17:36
Pare interesant. Ceea ce nu pricep în ruptul capului e alegerea asta a orelor de difuzare! Trebuie să fii insomniac, sau liber profesionist, sau... miliardar pentru a fi treaz la ora 1 a.m.!! Ufff...
aayana
pe 23 Martie 2010 14:51
Dacă nu poţi schimba lumea, schimbă lumea ta! Îndemnul doctorului nu tocmai întreg la minte, aşa cum îl numeşte Cahit, personajul principal din Gegen die Wand, este privit cu indiferenţă după o semi-tentativă de sinucidere.
După moartea soţiei, zilele lui erau negre, lipsite de sens. Strângea paharele într-un club de rock din Hamburg. Într-o seară, sub influenţa alcoolului şi a cocainei, intră cu maşina într-un zid. Supravieţuieşte, parcă şi mai supărat, dar cu o fărâmă de speranţă pentru a trăi cumva.
Aşa o cunoaşte pe Sibel, o turcoaică ce încercase şi ea să se sinucidă pentru a evada din familia cicălitoare ce nu o lăsa să-şi trăiască viaţa după bunul plac. Ea îl cere în căsătorie tocmai pentru că era turc la origine şi numai aşa ar fi putut să scape de presiunile părinţilor săi tradiţionalişti. Bineînţeles, era doar un pretext, o aruncare cu capul înainte.
De aici încep toate încurcăturile. Fiecare-şi trăieşte viaţa ca şi cum nu ar fi împreună deşi, încep să se îndrăgostească reciproc. Cahit ajunge în închisoare în urma unei provocări, exact când cei doi şi-au dat seama că se iubesc. Sibel i-a promis că o să-l aştepte! Am crezut-o, părea credibilă! A crezut-o şi el, motiv care l-a ţinut viu, conectat la o relaţie tangibilă ce-i promitea salvarea.
Pentru Sibel începe însă declinul. Aşteptarea seamănă oarecum cu zilele pe care le trăia Cahit când şi-a pierdut soţia, mai ales că pe fundal apare iar I feel you al lui Depeche Mode. Un amestec între iubire, neputinţă şi disperare o face să clacheze.
Între timp, Cahit iese din închisoare şi merge după Sibel la Istanbul, la verişoara acesteia, unde ştia că locuieşte. Dialogul dintre cei doi este impresionant, deşi află că duce o nouă viaţă, încearcă să-i spună Selmei cum a rezistat până atunci:
Când am întâlnit-o pe Sibel pentru prima dată, eram mort. Eram mort cu mult înainte s-o întâlnesc. M-am pierdut cu mult timp înainte. Apoi a apărut ea în viaţa mea, mi-a dat dragoste şi mi-a dat putere.
Finalul are legătură abia acum cu versurile din deschiderea filmului, aparent nesemnificative:
Mă duc să mă plimb de-a lungul pârâului,
privesc peştii în apa mohorâtă,
sunt trist din cauza ta,
sunt trist pentru că nu mai văd iubire în ochii tăi.
I-a ajuns dragostea pe care a apucat să o simtă pentru a trăi mai departe? Îl mai iubea Sibel sau totul s-a consumat undeva la graniţa dintre responsabilitate şi resemnare? Sunt câteva dintre întrebările cu care am rămas după ce am privit filmul.
Temele pe care le atinge tânărul regizor, Fatih Akin, scot în evidenţă nu numai conflictele interioare ale germanilor de origine turcă dar şi felul în care se raportează la o realitate vie, mereu în schimbare, atât din punct de vedere al culturii cât şi al personalităţii fiecăruia.
Cu toate acestea, ce este dragostea dacă nu o încercare permanentă de a fi fericit?
after laughter comes tears
after your laughter there will be tears
when you’re in love, you’re happy
when you’re in a arm, you gaze
this doesn’t last always
pe 07 Aprilie 2008 22:28
absolut ... este preferatul meu
l-am vazut pe tvr 2 si m-a impresionat ...este suberb nu-l ratati
pe 28 Septembrie 2006 13:25
Cred ca este cel mai bun film pe care l-am vazut in 2005!
Cred ca e greu sa razbati, uite ca el a facut-o si a facut un film foarte bun despre ce cunoaste mai bine , adica evenimentele din comunitatea turca.Remarcabila distributia.
Mi s-a parut un pic mai interesanta prima parte a filmului.
Felicitari regizorului, mai ales pentru modul realist si lipsit de prejudecati, in care a transpus anumite scene din film.
După moartea soţiei, zilele lui erau negre, lipsite de sens. Strângea paharele într-un club de rock din Hamburg. Într-o seară, sub influenţa alcoolului şi a cocainei, intră cu maşina într-un zid. Supravieţuieşte, parcă şi mai supărat, dar cu o fărâmă de speranţă pentru a trăi cumva.
Aşa o cunoaşte pe Sibel, o turcoaică ce încercase şi ea să se sinucidă pentru a evada din familia cicălitoare ce nu o lăsa să-şi trăiască viaţa după bunul plac. Ea îl cere în căsătorie tocmai pentru că era turc la origine şi numai aşa ar fi putut să scape de presiunile părinţilor săi tradiţionalişti. Bineînţeles, era doar un pretext, o aruncare cu capul înainte.
De aici încep toate încurcăturile. Fiecare-şi trăieşte viaţa ca şi cum nu ar fi împreună deşi, încep să se îndrăgostească reciproc. Cahit ajunge în închisoare în urma unei provocări, exact când cei doi şi-au dat seama că se iubesc. Sibel i-a promis că o să-l aştepte! Am crezut-o, părea credibilă! A crezut-o şi el, motiv care l-a ţinut viu, conectat la o relaţie tangibilă ce-i promitea salvarea.
Pentru Sibel începe însă declinul. Aşteptarea seamănă oarecum cu zilele pe care le trăia Cahit când şi-a pierdut soţia, mai ales că pe fundal apare iar I feel you al lui Depeche Mode. Un amestec între iubire, neputinţă şi disperare o face să clacheze.
Între timp, Cahit iese din închisoare şi merge după Sibel la Istanbul, la verişoara acesteia, unde ştia că locuieşte. Dialogul dintre cei doi este impresionant, deşi află că duce o nouă viaţă, încearcă să-i spună Selmei cum a rezistat până atunci:
Când am întâlnit-o pe Sibel pentru prima dată, eram mort. Eram mort cu mult înainte s-o întâlnesc. M-am pierdut cu mult timp înainte. Apoi a apărut ea în viaţa mea, mi-a dat dragoste şi mi-a dat putere.
Finalul are legătură abia acum cu versurile din deschiderea filmului, aparent nesemnificative:
Mă duc să mă plimb de-a lungul pârâului,
privesc peştii în apa mohorâtă,
sunt trist din cauza ta,
sunt trist pentru că nu mai văd iubire în ochii tăi.
I-a ajuns dragostea pe care a apucat să o simtă pentru a trăi mai departe? Îl mai iubea Sibel sau totul s-a consumat undeva la graniţa dintre responsabilitate şi resemnare? Sunt câteva dintre întrebările cu care am rămas după ce am privit filmul.
Temele pe care le atinge tânărul regizor, Fatih Akin, scot în evidenţă nu numai conflictele interioare ale germanilor de origine turcă dar şi felul în care se raportează la o realitate vie, mereu în schimbare, atât din punct de vedere al culturii cât şi al personalităţii fiecăruia.
Cu toate acestea, ce este dragostea dacă nu o încercare permanentă de a fi fericit?
after laughter comes tears
after your laughter there will be tears
when you’re in love, you’re happy
when you’re in a arm, you gaze
this doesn’t last always
l-am vazut pe tvr 2 si m-a impresionat ...este suberb nu-l ratati