Părerea criticului
Dacă îţi place Matthew McConaughey şi numeri minutele până când acesta îşi smulge cămaşa pentru a rămâne la bustul gol (se întâmplă în fiecare film, de obicei în prima jumătate), Fantomele fostelor iubite s-ar putea să-ţi atragă (plăcut) atenţia. Fără a fi ceva nemaivăzut (de fapt această adaptare imens de liberă după Colindul de Crăciun al lui Dickens merge după o reţetă ferfeniţită de atâta utilizare), Fantomele are câteva poante bune, iar şarmului "infailibil" al lui McConaughey i se adaugă prezenţa plăcută (dar oarecum trecută cu vederea) a lui Jennifer Garner, plus Michael Douglas în rol de unchi decedat (sic!), care-l ajută pe protagonist să meargă în, ei bine, exact direcţia cea mai previzibilă.
Dacă eşti tip şi treci peste titlu (destul de improbabil), ai să-l vezi pe McConaughey în rolul unui playboy bogat, fotograf de modă cu o viziune extrem de îngustă în ceea ce priveşte sexul frumos. Aici s-ar putea ca partenera să pufnească a enervare, pentru că energia actorului principal nu prea poate compensa tupeul, indiferenţa şi nesimţirea personajului. Pentru el femeile sunt, pardon, de unică folosinţă şi va fi nevoie de niscaiva experienţe extreme (vezi fantomele din titlu) pentru a-şi băga minţile în cap şi a se apropia, la nunta fratelui lui, de prima iubită, dulcea Jenny (Garner).
Din nefericire, Fantomele fostelor iubite este exact genul de film în care actorii secundari ţi se par mai simpatici decât cei principali, aşa că la sfârşit, în afară de disconfortul provocat de râsetele din sală la glume care ţie ţi-au părut cel puţin jenante, nu mai rămâi decât cu mici glumiţe şi urmele de unghii ale partenerei pe antebraţ (dacă eşti un el) şi promisiunea că vei urmări până la final cine ştie ce film de acţiune hidos (dacă eşti o ea). Pierdere de vreme pentru mai toată lumea, cu excepţia celor care au apreciat ABSOLUT TOATE comediile romantice proţăpite în ultimii doi ani în cinematografe.
Dacă eşti tip şi treci peste titlu (destul de improbabil), ai să-l vezi pe McConaughey în rolul unui playboy bogat, fotograf de modă cu o viziune extrem de îngustă în ceea ce priveşte sexul frumos. Aici s-ar putea ca partenera să pufnească a enervare, pentru că energia actorului principal nu prea poate compensa tupeul, indiferenţa şi nesimţirea personajului. Pentru el femeile sunt, pardon, de unică folosinţă şi va fi nevoie de niscaiva experienţe extreme (vezi fantomele din titlu) pentru a-şi băga minţile în cap şi a se apropia, la nunta fratelui lui, de prima iubită, dulcea Jenny (Garner).
Din nefericire, Fantomele fostelor iubite este exact genul de film în care actorii secundari ţi se par mai simpatici decât cei principali, aşa că la sfârşit, în afară de disconfortul provocat de râsetele din sală la glume care ţie ţi-au părut cel puţin jenante, nu mai rămâi decât cu mici glumiţe şi urmele de unghii ale partenerei pe antebraţ (dacă eşti un el) şi promisiunea că vei urmări până la final cine ştie ce film de acţiune hidos (dacă eşti o ea). Pierdere de vreme pentru mai toată lumea, cu excepţia celor care au apreciat ABSOLUT TOATE comediile romantice proţăpite în ultimii doi ani în cinematografe.
