Minunat filmul.
Merita vazut!
Nu m-am gandit ca va fi atat de bun!
psihologu
pe 28 Februarie 2012 11:14
Gianni Di Gregorio face o comedie de situatie cu accente geriatric amoroase cum numai peninsula italiana ne poate oferi. Rezultatul? Zambete fara ingrosari, relaxare fara pretentii.
N-am mai prins un film italian in cinematografele noastre de la Mine Vaganti incoace. Atunci ma amuzam teribil cu un joc de cuvinte potrivite, inventat pentru a descrie filmul lui Ozpetek, spunand “italianul, chiar si gay, se uita dupa femei”. Acum, la finalul vizionarii lui Gianni e le donne, o poveste tot despre iubiri, dar cu un erou intre varsta a doua si a treia, as reformula putin lucrurile: “italianul pensionat, de iubit nu s-a lasat”.
Gianni Di Gregorio este in Gianni e le donne un scriitor simpatic, un regizor cumintel si un actor nepotrivit. Povestea eroului sau e una simpla, ba chiar s-ar putea spune fara eroare una care nu duce nicaieri, relaxata ca ton – desi daca ai chef sa filozofezi pe cateva teme gen dictatura tineretii si tirania frumusetii ai avea loc sa o faci, spusa intr-un ritm molcom asezonat just la varsta lui Gianni si, cel mai important, pigmentata cu momente comice de o naturalete surprinzatoare. Intr-o lume in care totul trebuie sa fie si mai mare, si mai spectaculos, si mai exagerat, intamplarile traite de proaspatul pensionar se invart intr-o zona neasteptata a firescului.
Pentru: cei dornici sa se relaxeze
pe 19 Februarie 2012 12:35
[...] Gianni e le donne este o experienta, deoarece pe intreg parcursul filmului nu stii exact cand trebuie sa razi sau cand situatia este trista sau chiar tragica. Limba italiana, atat de draga mie, confera productiei un aer racoritor, ii da putere si sonor. Totul din film este foarte real si poate asta este cel mai important lucru, deoarece arata un comic plauzibil, cu situatii comune si veridice. [...]
MrJuVe
pe 05 Iunie 2011 13:05
Filmul este mai mult decat o comedie, pentru ca este abordata o problema prin care trece majoritatea barbatilor in momentul cand au realizat ca sunt prea batrani pentru lumea cu care erau obisnuiti. Chiar merita vazut!
Merita vazut!
Nu m-am gandit ca va fi atat de bun!
N-am mai prins un film italian in cinematografele noastre de la Mine Vaganti incoace. Atunci ma amuzam teribil cu un joc de cuvinte potrivite, inventat pentru a descrie filmul lui Ozpetek, spunand “italianul, chiar si gay, se uita dupa femei”. Acum, la finalul vizionarii lui Gianni e le donne, o poveste tot despre iubiri, dar cu un erou intre varsta a doua si a treia, as reformula putin lucrurile: “italianul pensionat, de iubit nu s-a lasat”.
Gianni Di Gregorio este in Gianni e le donne un scriitor simpatic, un regizor cumintel si un actor nepotrivit. Povestea eroului sau e una simpla, ba chiar s-ar putea spune fara eroare una care nu duce nicaieri, relaxata ca ton – desi daca ai chef sa filozofezi pe cateva teme gen dictatura tineretii si tirania frumusetii ai avea loc sa o faci, spusa intr-un ritm molcom asezonat just la varsta lui Gianni si, cel mai important, pigmentata cu momente comice de o naturalete surprinzatoare. Intr-o lume in care totul trebuie sa fie si mai mare, si mai spectaculos, si mai exagerat, intamplarile traite de proaspatul pensionar se invart intr-o zona neasteptata a firescului.
Pentru: cei dornici sa se relaxeze