La începutul anilor 1990, vedeam frecvent la televizor secvențe de acest tip: pe o scenă de provincie, turme de adolesente sumar îmbrăcate se lăsau mânate înainte și înapoi precum vitele, în speranța câștigării unui concurs minor de Miss, care să le trimită undeva, oriunde, cât mai departe, în țara preafrumoaselor înfometate. Iat-o pe Nadia care, la 13 ani, e doar un fel de șoricel invizibil în satul siberian în care s-a născut. Din (ne)fericire, ceea ce pentru unii e șoricel, pentru alții e ideal de frumusețe: în industria de modelling japoneză, unde nu poți fi niciodată suficient de tânără sau suficient de subțire, profilul prepuber al Nadiei e la mare căutare. Iat-o și pe Ashley, de profesie scout de fotomodele: are bani, program flexibil, o casă cu pereți de sticlă și un set de amintiri dezolante din perioada proprie de modelling – totuși, nu suficient de dezolante pentru a o convinge să se oprească din a plasa și alte fete înt-o mizerie similară cu cea pe care a experimentat-o ea. Filmat într-un remarcabil stil observațional, FOTO-MODEL e un fel de versiune întunecată a lui LOST IN TRANSLATION, populată cu fete minore care fac totul pentru a-și păstra silueta și a nu-și pierde mințile în camera mohorâtă din Tokio unde-și petrec zilele așteptând un telefon.
Urmăreşte-ne pe:
Termeni şi condiţii |
Contact |
Politica de confidentialitate |
A.N.P.C |
