Glasul care strigă-n pustie (2021)

Sa faci un asemenea film in Romania zilelor noastre este un act de curaj. Si totusi mai exista oameni capabili sa isi asume astfel de gesturi, preotul-regizor Ciprian Mega fiind unul dintre acestia. Pentru ca e un act de curaj sa faci un film despre unul dintre eroii mai putin cunoscuti ai Romaniei, un film care avea toate sansele sa fie ignorat din start asa cum, de altfel, s-a si intamplat. Dupa ce am vizionat filmul am inceput sa caut informatii despre viata celui care a fost parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, un adevarat sfant al inchisorilor comuniste. Sa faci douazeci si unu de ani de temnita grea dintre care sase in vremuri in care, teoretic, nu mai exista notiunea de detinut politic, nu-i putin lucru. Si totusi parintele Calciu Dumitreasa a rezistat vicisitudinilor vremurilor si a luptat pana la capat pentru credinta sa si pentru o lume pe care si-ar fi dorit-o a fi mai buna. E genul de film pe care ar trebui sa il vada cat mai multi dintre romani. Sa il vada si, daca se poate, sa il si inteleaga. Si poate ca nu e chiar totul pierdut...