Gleissendes Gluck mi se pare o îmbinare între filmul clasic şi cel modern, având caracteristici din ambele categorii. În debut, accentul este pus pe criza existenţială a eroinei (Helene), care trece prin acele momente în care nimic nu i se pare a avea vreun sens. Căutarea fericirii este analizată psihologic (dorim fericirea sau dorim ”dorinţa” de fericire?) şi chiar biochimic (eliberarea dopaminei), totul rămânând însă un proces profund uman, în care personalitatea noastră joacă un rol important. Apoi, viaţa aruncă acelaşi personaj într-o vâltoare brutală, analizată de asemenea psihologic, oarecum a la Bergman. Întâlnirea cu profesorul Gluck şi-ar dori, după ce îi citise scrierile, să îi confere o altă perspectivă asupra existenţei – şi a credinţei. ”Dacă ai nevoie de dovezi, nu ai credinţă”, spune prof. Gluck la un moment dat şi asta mi se pare ceva esenţial. În continuare... mărturisesc că am avut ceva dubii cu privire la personajul Eduard Gluck, prea părea gentlemanul perfect şi m-am gândit că e posibil să ascundă un secret. (Încă şi mai senzaţional mi se pare că am aflat ce înseamnă ”parafilie” din Dex:)))). Chiar dacă turnura pe care o ia aparent clasicul love story poate părea/fi şocantă, mi se pare interesant că evidenţiază faptul că toţi suntem nişte cazuri complicate (şi Helene, şi Eduard, şi oricare dintre noi), doar că din perspective diferite. Pentru final existau, desigur, mai multe variante (cred că doar eu aş fi improvizat vreo trei). A fost aleasă, cred, cea care să mulţumească pe cât mai multă lume. Un film bun, relativ inedit în peisajul actual, pe care îl notez cu 8,5.
Cretzulynne
pe 14 Iunie 2017 23:31
O drama de Sven Taddicken
Al patrulea film al regizorului german este o drama in care primeaza atentia pentru detalii si obsesia gesturilor. Datorita lor iti dai seama de viata de rutina, astfel ca ajungi la portretizarea unei femei aparent casnice. Si de n-ar impresiona asta, o face viata ei amoroasa/non-amoroasa, precum si diferentele dintre cele doua tipuri de relatii ale protagonistei. O sa ziceti ca ati mai vazut multe filme despre relatii/ inter-relationare intre soti, insa cate ati mai vazut sa aiba insertii de vis, interpretari excelente si sa se puna accentul atat de bine pe personajul principal feminin ?
Finalul este perfect. Are extazul primordial. Filmul in sine este un semnal de alarma, o invitatie la reflectie asupra relatiei toxice intre soti si a hotari sa se puna capat. Caci pe aceea cale nu poti ajunge la acel extaz, ci numai alaturi de cine te doreste, te intelege si te respecta.
Unul dintre cele mai bune filme de la TIFF.16 (2017)
wildinthecountry
pe 08 Iunie 2017 23:42
Regizorul Sven Taddicken aduce la TIFF un film foarte cerebral si inteligent construit, intitulat Original Bliss aka Gleissendes Gluck, cu Martina Gedeck in rol principal , actrita pe care o stim din capodopera din 2006, Das Leben Der Anderen.
Aici Martina o interpreteaza pe Helen Brinder, o femeie foarte religioasa aflata intr-un mariaj nefericit, intr-o criza existentiala/spirituala.
Ea nu mai simte nimic, nu mai crede in nimic ,a pierdut conexiunea cu divinitatea ,chipul sau tradand urme adanci lasate de violenta conjugala/domestica, incat este obisnuita cu asa ceva si devine pasiva , apatica la exterior, insa cu framantari launtrice profunde.
Schimbarea ce survine in viata ei sau raza de speranta se afla in persoana psihologului Eduard Gluck, un barbat blajin, intelectual, manierat, rabdator, ce pare sa o inteleaga si sa devina interesat de aceasta.
Nimeni nu stie insa ce surprize ascunde acesta, surprize care ne vor fi dezvaluite timpuriu in pelicula, psihologul avand nevoie la randul sau sa fie salvat de Helene.
Care este totusi pacatul lui Helene? Sa fie propriul masochism in abuzul conjugal ? Ce se întâmplă dacă obținem fericire din același loc care ne provoacă durere intensă?
Filmul trateaza foarte complex relatia dintre cei 2 si ridica multe semne de intrebare, existand un citat din film relevant in acest sens:
' Do we desire happiness, or do we desire the desire for happiness?”
Nota finala-9/10.
Al patrulea film al regizorului german este o drama in care primeaza atentia pentru detalii si obsesia gesturilor. Datorita lor iti dai seama de viata de rutina, astfel ca ajungi la portretizarea unei femei aparent casnice. Si de n-ar impresiona asta, o face viata ei amoroasa/non-amoroasa, precum si diferentele dintre cele doua tipuri de relatii ale protagonistei. O sa ziceti ca ati mai vazut multe filme despre relatii/ inter-relationare intre soti, insa cate ati mai vazut sa aiba insertii de vis, interpretari excelente si sa se puna accentul atat de bine pe personajul principal feminin ?
Finalul este perfect. Are extazul primordial. Filmul in sine este un semnal de alarma, o invitatie la reflectie asupra relatiei toxice intre soti si a hotari sa se puna capat. Caci pe aceea cale nu poti ajunge la acel extaz, ci numai alaturi de cine te doreste, te intelege si te respecta.
Unul dintre cele mai bune filme de la TIFF.16 (2017)
Aici Martina o interpreteaza pe Helen Brinder, o femeie foarte religioasa aflata intr-un mariaj nefericit, intr-o criza existentiala/spirituala.
Ea nu mai simte nimic, nu mai crede in nimic ,a pierdut conexiunea cu divinitatea ,chipul sau tradand urme adanci lasate de violenta conjugala/domestica, incat este obisnuita cu asa ceva si devine pasiva , apatica la exterior, insa cu framantari launtrice profunde.
Schimbarea ce survine in viata ei sau raza de speranta se afla in persoana psihologului Eduard Gluck, un barbat blajin, intelectual, manierat, rabdator, ce pare sa o inteleaga si sa devina interesat de aceasta.
Nimeni nu stie insa ce surprize ascunde acesta, surprize care ne vor fi dezvaluite timpuriu in pelicula, psihologul avand nevoie la randul sau sa fie salvat de Helene.
Care este totusi pacatul lui Helene? Sa fie propriul masochism in abuzul conjugal ? Ce se întâmplă dacă obținem fericire din același loc care ne provoacă durere intensă?
Filmul trateaza foarte complex relatia dintre cei 2 si ridica multe semne de intrebare, existand un citat din film relevant in acest sens:
' Do we desire happiness, or do we desire the desire for happiness?”
Nota finala-9/10.