Gli anni più belli (2020)

Dupa primele 30 min am vrut sa schimb canalul.Italienii vorbesc mult si tare,gesticuleaza mult,era cu copii/adolescenti (am trecut demult de varsta asta),actiunea era plasata in cartier sarac al orasului (am vazut des in filmele italienesti asta),mi s-a parut obositor.Dar am ramas pe tvr 2 si nu am regretat.Adolescentii au devenit tineri,apoi maturi,li se urmareste viata fiecaruia din ei.Cum era de asteptat,caile lor s-au despartit ani la rand, unii din ei s-au mai intalnit pe parcurs,dupa care iar n-au mai stiut unul de altul cu anii.Extrem de realist,fiecare a avut incercarile lui,a facut alegerile si greselile lui.Vezi cum iti conturezi viata,cum devii sau nu devii ce ti-ai propus.Unul a devenit repede mai bogat,altul s-a confruntat cu dificultatea gasirii unei slujbe permanente si cu boala mamei,al 3-lea a visat sa devina ziarist si nu i-a iesit.Viata,cu zbaterea fiecaruia de a razbi.Au fost si certati intre ei,dupa ani s-au impacat.Au fost si rataciri care i-au costat ani din viata.Dar pana la sfarsit au razbit cumva,fiecare in felul lui.Filmul e optimist,poti fi fericit si dupa ce ai facut alegeri gresite,poti sa nu fii fericit si daca esti bogat si influent.In ultima parte a vietii poti sa fii impacat,cu tine si cu cei din jur.Eu cred ca nu e timp pierdut sa vezi acest film.Testul suprem pt mine:imi da o stare de bine cand s-a terminat.

Pentru adolescenti e interesant, cam dulceag si cu un final ratat,

Regizorul ne plimbă cu îndemânare prin povestea unui grup de tineri atât de omogen creat încât par făcuți să nu se despartă vreodată dar și atât eterogen încât e ușor să te identifici cu măcar unul dintre ei.
Povestea e ca viața: cu suișuri și coborâșuri; cu loialitate și trădare; cu intimitate și îndepărtare; dar constantă rămâne iubirea (ti voglio bene), rămâne identitatea fiecăruia atent definită de aparținerea la acest grup strâns unit.
În acest periplu prin viețile altora vei împrumuta din trăirile lor: vei râde cu ei, poate vei și plânge puțin pe alocuri, vei simți exuberanța tinereții, patimile și serenitatea maturizării, și vei fi bucuros să-i fi cunoscut.
De văzut in cinema.
"Alle cose che ci fanno stare bene!"

Mi-a plăcut foarte mult! O peliculă pe care cu siguranță o voi mai revedea. S-au surprins niște elemente cheie ale traiectoriei umane care nu are neapărat de-a face cu vremurile în care trăiești.

Merită absolut... Povestea este simplă, reală, viața celor 3 prieteni din copilărie, care se regăsesc ca și cum timpul nu ar fi trecut... Partea asta, finalul, nu e valabila, din păcate, în viața reală, de cele mai multe ori... Nota 9