Filmul e interesant datorita actritei care detine rolul principal.Cam americana modalitatea aleasa de regizor, ne arata viata la 58 de ani a unei doamne fara grija zilei de maine.Singura problema e sa socializeze prin cluburi unde are sansa intalnirii cu un barbat pe masura ei.Sigur ca da...
bitter_moon
pe 28 Decembrie 2013 03:00
Studii recente dovedesc că în graficul fericirii, după ce curba atinge apogeul la adolescenţă, zeci de ani este în scădere, începând să crească din nou abia după 55 de ani. După nebunia adolescenţei aducătoare de trăiri paroxistice urmează trezirea la realitate şi înhămarea la responsabilităţi, respectiv cea a propriei vieţi şi cea faţă de familie şi copii, care de regulă se aduc la îndeplinire printr-o altă îndatorire: cea profesională. Între soţ/soţie, copii, serviciu şi alte preocupări adiacente, fericirea rămâne un deziderat îndepărtat.
Când grija faţă de copii încetează, iar problemele materiale sunt rezolvate după ani de sacrificiu, urmează perioada de deplină relaxare. Propria persoană devine o prioritate şi toată atenţia este îndreptată către sine, noua schimbare aducând implicit fericirea.
În această etapă a vieţii este surprins personajul principal feminin din acest film, spectatorul fiind uimit de vivacitatea şi pofta de viaţă de care dă dovadă Gloria încă de la început, când îşi exprimă aceste însuşiri printr-un dans energic şi bună dispoziţie, aflată fiind la o petrecere.
Nu refuză nici ideea de iubire, când perspectiva aceasteia i se oferă prin persoana unui sexagenar plin de bune intenţii, de atenţie şi de admiraţie faţă de persoana ei. Singurul lui defect este familia de care nu reuşeşte să se desprindă nici în cele mai intime momente trăite alături de iubita lui, punând-o pe aceasta în cele mai jenante situaţii.
Chiar şi aceste conjuncturi îi testează maturitatea şi echilibrul sufletesc specific acesteia, iar după o răzbunare care face deliciul spectatorului, o vedem revenind pe ringul de dans cu şi mai mare poftă de viaţă, dansând şi mai pasional pe o melodie arhicunoscută a sfârşitului anilor ˈ70: Gloria, în interpretarea lui Umberto Tozzi.
wildinthecountry
pe 05 Iunie 2013 23:33
Un film incredibil de bun vazut la TIFF cu sala plina.
Performanta actritei Paulina Garcia a fost sublima .Filmul a fost scris pt ea si se simte acest lucru.
Gloria , cu ochelarii ei mari,parca desprinsi din anii 70, este o fire vulnerabila dar in acelasi timp puternica si atat regizorul cat si actrita au surprins deosebit de bine acest lucru. In ciuda esecului relatiei cu Rodolfo, Gloria isi pastreaza la final optimismul si aceeasi energie debordanta cu care ne-a obisnuit inca de la primele cadre...
In sala a fost prezent regizorul filmului care a primit cele mai multe aplauze vazute de mine la TIFF anul asta, aplauze pe deplin meritate.
Aceasta tragicomedie ar fi castigat lejer trofeul Transilvania daca ar fi concurat in cadrul competitiei si asta datorita actritei care ridica filmul la nota 11.
Coloana sonora a fost deosebita si s-a potrivit cu starea de spirit a Gloriei din film (in special secventa de la sfarsit)
Obligatoriu de vazut !
Când grija faţă de copii încetează, iar problemele materiale sunt rezolvate după ani de sacrificiu, urmează perioada de deplină relaxare. Propria persoană devine o prioritate şi toată atenţia este îndreptată către sine, noua schimbare aducând implicit fericirea.
În această etapă a vieţii este surprins personajul principal feminin din acest film, spectatorul fiind uimit de vivacitatea şi pofta de viaţă de care dă dovadă Gloria încă de la început, când îşi exprimă aceste însuşiri printr-un dans energic şi bună dispoziţie, aflată fiind la o petrecere.
Nu refuză nici ideea de iubire, când perspectiva aceasteia i se oferă prin persoana unui sexagenar plin de bune intenţii, de atenţie şi de admiraţie faţă de persoana ei. Singurul lui defect este familia de care nu reuşeşte să se desprindă nici în cele mai intime momente trăite alături de iubita lui, punând-o pe aceasta în cele mai jenante situaţii.
Chiar şi aceste conjuncturi îi testează maturitatea şi echilibrul sufletesc specific acesteia, iar după o răzbunare care face deliciul spectatorului, o vedem revenind pe ringul de dans cu şi mai mare poftă de viaţă, dansând şi mai pasional pe o melodie arhicunoscută a sfârşitului anilor ˈ70: Gloria, în interpretarea lui Umberto Tozzi.
Performanta actritei Paulina Garcia a fost sublima .Filmul a fost scris pt ea si se simte acest lucru.
Gloria , cu ochelarii ei mari,parca desprinsi din anii 70, este o fire vulnerabila dar in acelasi timp puternica si atat regizorul cat si actrita au surprins deosebit de bine acest lucru. In ciuda esecului relatiei cu Rodolfo, Gloria isi pastreaza la final optimismul si aceeasi energie debordanta cu care ne-a obisnuit inca de la primele cadre...
In sala a fost prezent regizorul filmului care a primit cele mai multe aplauze vazute de mine la TIFF anul asta, aplauze pe deplin meritate.
Aceasta tragicomedie ar fi castigat lejer trofeul Transilvania daca ar fi concurat in cadrul competitiei si asta datorita actritei care ridica filmul la nota 11.
Coloana sonora a fost deosebita si s-a potrivit cu starea de spirit a Gloriei din film (in special secventa de la sfarsit)
Obligatoriu de vazut !