Părerea criticului
Energic, dar prin nimic original, Gnomeo & Juliet îţi lasă impresia că s-a inspirat dintr-o mulţime de direcţii (şi aici nu ne referim la Shakespeare) pentru a spune o poveste mult prea familiară. Celor mici le va plăcea, fără îndoială, pentru că firul narativ este simplu, presărat cu glumiţe simpatice şi nelipsitele poante fizice, dar spectatorii adulţi s-ar putea surprinde căscând la giumbuşlucurile lui Gnomeo, Juliet şi ale clanurilor lor la fel de învrăjbite ca şi literarele Capulet şi Montague.
Cu excepţia unor mici (şi cam rare) hohote de râs, totul se petrece conform planului. Familiile se ceartă, Gnomeo (James McAvoy) şi Julieta (Emily Blunt) se iubesc şi încearcă să se întâlnească printre păruielile, şicanele şi declaraţiile belicoase ale celor din jur, ajutaţi fiecare de adjuvanţi de nădejde: ea de Nanette, prietena ei cam... "simplă" (şi indiscutabil cel mai amuzant personaj al filmului), el de o... ciupercuţă cu apucături canine.
Partea proastă e că nici cu romantismul şi nici cu umorul nu stăm prea bine, lucru grav la un film de doar 84 de minute, cu tot cu generic. Adesea ai senzaţia că scenariul a fost lungit şi răs-lungit, atât pare de fragmentat. Şi când Kelly Asbury (care nu pare a fi învăţat mare lucru de la Shrek 2, cel mai popular titlu din CV-ul său) decide să lăţească pe tot ecranul (nu o dată, ci de două!) o zgomotoasă şi total inutilă reclamă la o maşină de tuns iarba, îţi dai seama de ceva cât se poate de evident: pe undeva au fost probleme cu inspiraţia.
Fără să fie o idee proastă de petrecere a două ore în weekend, mai ales dacă sunt copii prin jur, Gnomeo & Juliet va avea nevoie de ceva îngăduinţă din partea spectatorului.
Cu excepţia unor mici (şi cam rare) hohote de râs, totul se petrece conform planului. Familiile se ceartă, Gnomeo (James McAvoy) şi Julieta (Emily Blunt) se iubesc şi încearcă să se întâlnească printre păruielile, şicanele şi declaraţiile belicoase ale celor din jur, ajutaţi fiecare de adjuvanţi de nădejde: ea de Nanette, prietena ei cam... "simplă" (şi indiscutabil cel mai amuzant personaj al filmului), el de o... ciupercuţă cu apucături canine.
Partea proastă e că nici cu romantismul şi nici cu umorul nu stăm prea bine, lucru grav la un film de doar 84 de minute, cu tot cu generic. Adesea ai senzaţia că scenariul a fost lungit şi răs-lungit, atât pare de fragmentat. Şi când Kelly Asbury (care nu pare a fi învăţat mare lucru de la Shrek 2, cel mai popular titlu din CV-ul său) decide să lăţească pe tot ecranul (nu o dată, ci de două!) o zgomotoasă şi total inutilă reclamă la o maşină de tuns iarba, îţi dai seama de ceva cât se poate de evident: pe undeva au fost probleme cu inspiraţia.
Fără să fie o idee proastă de petrecere a două ore în weekend, mai ales dacă sunt copii prin jur, Gnomeo & Juliet va avea nevoie de ceva îngăduinţă din partea spectatorului.
