O comedie agreabila cu actori pe care nu ii cunosc.Buna pentru putina relaxare.
klute
pe 20 Septembrie 2014 18:06
"Go" ne invită, fără prea multe fasoane și formalități, să petrecem o zi alertă, comprimată în o sută de minute de peliculă bine ritmată, alături de mai mulți tineri dintr-un Los Angeles relativ contemporan. Nu sînt nici foarte inteligenți, nici tocmai cinstiți și sînt departe de a fi profunzi. Sînt, cu alte cuvinte, reprezentativi și, nu în ultimul rînd, caraghioșii protagoniști ai unor întîmplări de un comic teribil și de un ridicol enorm.
Cocteilul de personaje este bogat și exploziv, cu ingrediente care se potrivesc foarte bine din punct de vedere al caracterului, dar se bat cap în cap la nivelul intereselor: o casieriță care vinde aspirine pe post de ecstasy; un roșcovan cu accent britanic, care confundă un incendiu real cu flăcările pasiunii tantrice pentru două domnișoare de onoare; doi amorezi homosexuali care în viața profesională fac pe polițiștii într-un serial TV de valoare îndoielnică, dar în viața reală au probleme cu legea și se înșală reciproc cu un al treilea; doi polițiști corupți, soț și soție, care sînt gata să cadă la înțelegere cu infractorii, dacă aceștia sînt dispuși să li se alăture într-un MLM de tip Amway; una bucată negru cu sacou galben care, sătul să tot fie luat drept lacheu, fură o mașină roșie; un dealer de droguri care face pe durul, dar poate să fie și unduios ca un turnător; un coleg de-al casieriței, care, după o memorabilă scenă de dans imaginar cu angajata unui magazin, se lasă, pînă la sfîrșit, în voia panicii și a frisoanelor provocate de droguri. Și lista nătărăilor poate continua.
Fără să etaleze îndrăznelile formale și licențele logice din "Pulp Fiction", cu care a fost comparat, "Go" este, pe lîngă o comedie bună, și o satiră percutantă, căci Doug Liman nu este complice cu personajele sale, decît pînă la un punct. Prin intermediul agreabilei Claire (Katie Holmes) - care, deși nu are puterea să schimbe caractere și să împiedice evenimente, e totuși cea mai cu capul pe umeri - regizorul introduce o notă clară de reproș și de distanțare față de cei care nu ne sînt tocmai antipatici. Filmul începe cu sfîrșitul, se termină cu începutul, după care mai ține puțin, iar povestea nu se oprește decît pentru a porni din nou. Și, cu toate că pericolele abundă (focuri de armă, accidente de mașină, abuz de droguri etc.), acestea sînt, dacă pot zice așa, de rîsul găinilor, mai ales că, destul de ironic, nimeni nu pățește nimic pînă la urmă. Nu pot încheia fără să remarc jocul excelent făcut de Sarah Polley (Ronna), dar și pe cel al lui Timothy Olyphant (Todd).
daiana00
pe 01 August 2010 01:20
La inceput mi s-a parut interesant,pe la mijloc am crezut ca adorm,sfarsitul...o intorsatura de situatie destul de ... captivanta. Nu e un film la care in mod normal as fi vrut sa ma uit,nu pare genul meu,dar in seara aia plictisitoare ,insomnia mea mi-a spus "uita-te!" si nu pot sa zic ca am regretat.Nu pare genul de film comercial,daca vrei sa vezi ceva diferit,daca te-ai plictisit de cam tot ce-ti ofera posturile de televiziune,poate asta o sa te mai invioreasca putin.N-o sa-ti amintesti de el nu stiu cata vreme,dar ca te-ai uitat la el nu e o asa mare pierdere de timp.Mai ales ca hbo-ul il difuzeaza doar dupa 12,deobicei.
Cocteilul de personaje este bogat și exploziv, cu ingrediente care se potrivesc foarte bine din punct de vedere al caracterului, dar se bat cap în cap la nivelul intereselor: o casieriță care vinde aspirine pe post de ecstasy; un roșcovan cu accent britanic, care confundă un incendiu real cu flăcările pasiunii tantrice pentru două domnișoare de onoare; doi amorezi homosexuali care în viața profesională fac pe polițiștii într-un serial TV de valoare îndoielnică, dar în viața reală au probleme cu legea și se înșală reciproc cu un al treilea; doi polițiști corupți, soț și soție, care sînt gata să cadă la înțelegere cu infractorii, dacă aceștia sînt dispuși să li se alăture într-un MLM de tip Amway; una bucată negru cu sacou galben care, sătul să tot fie luat drept lacheu, fură o mașină roșie; un dealer de droguri care face pe durul, dar poate să fie și unduios ca un turnător; un coleg de-al casieriței, care, după o memorabilă scenă de dans imaginar cu angajata unui magazin, se lasă, pînă la sfîrșit, în voia panicii și a frisoanelor provocate de droguri. Și lista nătărăilor poate continua.
Fără să etaleze îndrăznelile formale și licențele logice din "Pulp Fiction", cu care a fost comparat, "Go" este, pe lîngă o comedie bună, și o satiră percutantă, căci Doug Liman nu este complice cu personajele sale, decît pînă la un punct. Prin intermediul agreabilei Claire (Katie Holmes) - care, deși nu are puterea să schimbe caractere și să împiedice evenimente, e totuși cea mai cu capul pe umeri - regizorul introduce o notă clară de reproș și de distanțare față de cei care nu ne sînt tocmai antipatici. Filmul începe cu sfîrșitul, se termină cu începutul, după care mai ține puțin, iar povestea nu se oprește decît pentru a porni din nou. Și, cu toate că pericolele abundă (focuri de armă, accidente de mașină, abuz de droguri etc.), acestea sînt, dacă pot zice așa, de rîsul găinilor, mai ales că, destul de ironic, nimeni nu pățește nimic pînă la urmă. Nu pot încheia fără să remarc jocul excelent făcut de Sarah Polley (Ronna), dar și pe cel al lui Timothy Olyphant (Todd).