God Moves on the Water (2008)

Așa cum Andy Warhol se folosea în anii '60 de re-prezentarea chipului lui Marilyn Monroe, ERIK BÜNGER, re-prezintă și, în plus, re-interpretează critic imaginea lui Céline Dion, de asemenea un simbol al iconografiei pop. Derulând înapoi cadre dintr-un celebrul videoclip My Heart Will Go On - care la rândul său conține bucăți din filmul TITANIC al lui James Cameron -, artistul se joacă la montaj, creând iluzia sincronizării cuvintelor pronunțate de Céline Dion cu versurile cântate de Blind Willy Johnson (un vechi cântec despre scufundarea Titanicului), pentru a formula o critică la adresa vanității societății de consum orientate spre spectacular. Prezumția fundamentală a acestui puzzle este aceea că publicul deja cunoaște sursele citate - ele făcând parte dintr-o memorie comună, hiperreală - și poate completa mental piesele lipsă. În manieră postmodernistă, receptorul înțelege și se amuză de efectul subversiv al experimentului, tocmai pentru că-i prinde aluziile culturale. (Andreea Mihalcea)