Anat, personajul feminin principal, face un gest extrem, nespus de blamabil. Ce urmeaza? O viata defecta.
Totul pentru a incerca sa obtina acceptarea / aprobarea tatalui – un alt personaj defect, ale carui standarde profesionale sunt de fapt cauza destinului tragic al lui Anat. Standarde care se dovedesc in final a fi cam subrede, atunci cand acesta, in incercarea de a-si valida argumentele, critica dur o lucrare muzicala, fara sa stie ca este de fapt opera unui valoros compozitor, deosebit de respectat in lumea muzicala.
Filmul e interesant – cum par a fi multe din noul val al flmelor israeliene, actorii joaca bine, natural. Regizorul face o treaba destul de buna, insa ori nu reuseste sa inchege mai bine naratiunea, ori creaza dinadins o tenta de ambiguitate, pentru a provoca privitorul sa faca exercitiul intelectual (nu foarte usor, de altfel) de a gasi cheia in care trebuie sa descifreze filmul.
Totul pentru a incerca sa obtina acceptarea / aprobarea tatalui – un alt personaj defect, ale carui standarde profesionale sunt de fapt cauza destinului tragic al lui Anat. Standarde care se dovedesc in final a fi cam subrede, atunci cand acesta, in incercarea de a-si valida argumentele, critica dur o lucrare muzicala, fara sa stie ca este de fapt opera unui valoros compozitor, deosebit de respectat in lumea muzicala.
Filmul e interesant – cum par a fi multe din noul val al flmelor israeliene, actorii joaca bine, natural. Regizorul face o treaba destul de buna, insa ori nu reuseste sa inchege mai bine naratiunea, ori creaza dinadins o tenta de ambiguitate, pentru a provoca privitorul sa faca exercitiul intelectual (nu foarte usor, de altfel) de a gasi cheia in care trebuie sa descifreze filmul.