Părerea criticului
Lansat în 2012, "Gone Girl" a devenit repede un bestseller internaţional apreciat şi de public, dar şi de critică, iar David Fincher foloseşte perfect contextul thrillerului pentru a aduce pe ecrane un film de două ore şi jumătate care nu plictiseşte nici măcar o secundă. Ritmat de coloana sonoră compusă de Trent Reznor şi Atticus Ross, Gone Girl explorează distrugerea unui mariaj, dar şi căutarea unui asasin, alternând inspirat dezvăluirile şocante, întorsăturile de situaţie şi umorul.
În centrul atenţiei este Nick Dunne (Ben Affleck), proprietarul unui bar dintr-un orăşel din Missouri. În ziua celei de-a cincea aniversări a căsătoriei cu Amy (Rosamund Pike), Nick este avertizat de un vecin că uşa casei sale este larg deschisă. Urmele unei lupte îl fac pe Nick să contacteze poliţia, iar curând casa este cercetată de poliţista Rhonda Boney, care descoperă inadverdenţe între declaraţiile bărbatului şi indiciile de la faţa locului. Imediat se coagulează un extraordinar efort de căutare al "fetei dispărute", numai că gafele făcute de Nick ameninţă să-i întoarcă împotrivă sutele de vecini dornici să ajute. Când cazul atrage atenţia presei naţionale, Nick îşi va da seama repede că este primul suspect într-un caz ce s-ar putea solda cu însăşi condamnarea sa la moarte.
Thriller complex, romanul a ridicat multe semne de întrebare la anunţul ecranizării, dar David Fincher chiar se ridică la înălţimea provocării. Cu ajutorul flashback-urilor, regizorul îşi construieşte credibil personajele, înfăţişându-i pe Amy şi Nick mai întâi extrem de îndrăgostiţi, apoi, după ce îşi pierd slujbele şi trebuie să se mute din New York în micul North Cartagina, tot mai instrăinaţi şi nemulţumiţi unul de celălalt. Dozarea indiciilor privind adevărata lor relaţie este excelentă şi vine în mici scurtcircuite perfect controlate pentru a menţine vie atenţia pe durata a 150 de minute, dar şi pentru a modifica încontinuu percepţia asupra celor două personaje.
Regizorul dovedeşte încă o dată că este un expert în lucrul cu actorii. Chiar dacă uneori acestora le este greu să mitralieze numeroasele replici ale scenariului, toţi sunt controlaţi perfect de Fincher, iar evenimentele sunt prezentate fără nicio notă falsă. Mai mult, Gone Girl îi relansează cariera lui Rosamund Pike.
După ce a debutat pe marele ecran în rolul glacialei fete Bond Miranda Frost din Die Another Day, frumoasa britanică depăşeşte în sfârşit statutul de accesoriu vizual, aşa cum este de exemplu în Jack Reacher, filmul în care face echipă cu Tom Cruise. David Fincher o dezbracă totalmente de aspectul ei de "fecioară de gheaţă" şi ne-o arată pe ecran vie, dezlănţuită, imprevizibilă, gata de orice pentru a-şi salva mariajul sau pentru a-i da forma pe care ea şi-o doreşte. Gone Girl o face să dispară pe "fata oarecare" Rosamund Pike şi ne-o repropune ca o actriţă în toată puterea uvântului, oferind o reîntâlnire mai mult decât plăcută.
Inteligent, amuzant şi intens, Gone Girl a devenit una dintre cele mai captivante experienţe cinematografice ale lui 2014 şi are toate şansele să te surprindă cu povestea sa complexă şi imprevizibilă, în ciuda unei durate probabil descurajatoare.
În centrul atenţiei este Nick Dunne (Ben Affleck), proprietarul unui bar dintr-un orăşel din Missouri. În ziua celei de-a cincea aniversări a căsătoriei cu Amy (Rosamund Pike), Nick este avertizat de un vecin că uşa casei sale este larg deschisă. Urmele unei lupte îl fac pe Nick să contacteze poliţia, iar curând casa este cercetată de poliţista Rhonda Boney, care descoperă inadverdenţe între declaraţiile bărbatului şi indiciile de la faţa locului. Imediat se coagulează un extraordinar efort de căutare al "fetei dispărute", numai că gafele făcute de Nick ameninţă să-i întoarcă împotrivă sutele de vecini dornici să ajute. Când cazul atrage atenţia presei naţionale, Nick îşi va da seama repede că este primul suspect într-un caz ce s-ar putea solda cu însăşi condamnarea sa la moarte.
Thriller complex, romanul a ridicat multe semne de întrebare la anunţul ecranizării, dar David Fincher chiar se ridică la înălţimea provocării. Cu ajutorul flashback-urilor, regizorul îşi construieşte credibil personajele, înfăţişându-i pe Amy şi Nick mai întâi extrem de îndrăgostiţi, apoi, după ce îşi pierd slujbele şi trebuie să se mute din New York în micul North Cartagina, tot mai instrăinaţi şi nemulţumiţi unul de celălalt. Dozarea indiciilor privind adevărata lor relaţie este excelentă şi vine în mici scurtcircuite perfect controlate pentru a menţine vie atenţia pe durata a 150 de minute, dar şi pentru a modifica încontinuu percepţia asupra celor două personaje.
Regizorul dovedeşte încă o dată că este un expert în lucrul cu actorii. Chiar dacă uneori acestora le este greu să mitralieze numeroasele replici ale scenariului, toţi sunt controlaţi perfect de Fincher, iar evenimentele sunt prezentate fără nicio notă falsă. Mai mult, Gone Girl îi relansează cariera lui Rosamund Pike.
După ce a debutat pe marele ecran în rolul glacialei fete Bond Miranda Frost din Die Another Day, frumoasa britanică depăşeşte în sfârşit statutul de accesoriu vizual, aşa cum este de exemplu în Jack Reacher, filmul în care face echipă cu Tom Cruise. David Fincher o dezbracă totalmente de aspectul ei de "fecioară de gheaţă" şi ne-o arată pe ecran vie, dezlănţuită, imprevizibilă, gata de orice pentru a-şi salva mariajul sau pentru a-i da forma pe care ea şi-o doreşte. Gone Girl o face să dispară pe "fata oarecare" Rosamund Pike şi ne-o repropune ca o actriţă în toată puterea uvântului, oferind o reîntâlnire mai mult decât plăcută.
Inteligent, amuzant şi intens, Gone Girl a devenit una dintre cele mai captivante experienţe cinematografice ale lui 2014 şi are toate şansele să te surprindă cu povestea sa complexă şi imprevizibilă, în ciuda unei durate probabil descurajatoare.
