Părerea criticului
În Gran Torino Clint Eastwood joacă rolul unui veteran al războiului din Coreea, Walt, care se întâmplă să devină
mentorul unui tânăr asiatic, vecin în cartier, gata să ajungă un infractor pentru că este forţat să intre într-o
bandă de răufăcători.
Povestea începe după moartea soţiei veteranuluilui, Dorothy, când Walt a intrat în ultima perioadă a vieţii sale,
resimţind experienţele traumatizante pe care le-a trăit în Coreea şi cei 50 de ani de muncă petrecuţi la uzina Ford
din localitate. Dar acum războiul este o amintire, uzina şi-a închis porţile, soţia a murit, iar copiii lui s-au
înstrăinat şi abia dacă mai au timp să-l viziteze.

Singura plăcere care i-a mai rămas lui Walt este să-şi lustruiască automobilul Ford Gran Torino, fabricat în 1972.
La fel de însingurat ca şi Walt este vecinul lui de 16 ani, Thao, un imigrant asiatic, care locuieste împreună
cu mama, bunica şi sora lui mai mare. E în căutarea unui rost în viaţă şi a unui model masculin.
Walt Kowalski ajunge să-l ia sub aripa sa pe băiat, cu toate că atitudinea şovină şi-o arată cu orice ocazie.

Un film pe care merită să-l vezi, cu un Clint Eastwood la care irascibilitate mocnită faţă de lumea în continuă
schimbare din jurul său ajunge să se convertească în dorinţa de a ajuta un tânăr care încearcă să-i fure Gran Torino-ul.
Căutat pe alocuri, Gran Torino reuşeşte să nu ajungă moralizator la final, dând - în schimb - un twist pe care îl vom ţine minte.