Green Book (2018)

Trebuie mult curaj și respect de sine pentru a schimba inimile oamenilor..Exact asta prezintă acest film absolut fabulos în care 2 oameni de rase diferite învață trecând treptat în fazele prin care te-ncearcă viața. Filmul dăruiește multă emoție, acceptarea de sine in condițiile cele mai neprielnice, prezintă într-un rafinament și educativ toate aceste lucruri pe care fiecare dintre noi trebuie să le vedem. O mână spală pe cealaltă iar amândouă fața. Cuvintele sunt prea puține pentru un film atât de bun. Merită vizionat de către oricine, recomand insistent!

Este un film în care la sfârșit am plins cind lam văzut pe pianist la ușă. ????. Ei au învățat unul de la altul foarte mult. Este un film despre rasism în primul rând, despre cruzimea oamenilor,despre răbdare și educație psihologia vieți. . Mia plăcut enorm. Îl recomand cu încredere.

Este exact ceea ce probabil cititi, dar in cazul meu a fost mult mai mult. Viggo niciodata nu dezamageste din punctul meu de vedere, si intr-adevar surpriza a fost acest Ali, pe care eu nu l-am mai vazut niciodata. Dialogurile, felul cum curg conversatiile cat si nivelul elevat, clar un scenariu foarte bine gandit, scris si exersat probabil. Chimia celor 2, completarile care si le aduc unul altuia, fiind diferiti, amandoi practic au de castigat. Pe langa simplul si frumosul mesaj de prietenie, mai exista acel...Oricine te poate surprinde, oricum ar fi, sau felul de-a vorbi, clasa sociala, credinta sau etnia, devenind cum ar trebui de multe ori sa fie in viata reala, irelevante intre noi. Splendid film, RECOMAND!

Interesant film, cu o morală de final ce ar trebui să nu o uităm nici o clipă a vieții noastre, aceea că indiferent de măreția casei și a bogăției pe care o deții, dacă nu ai cu cine împărții aceste bucurii, sunt degeaba...revenind la scenariu si distribuție vedem un Viggo Mortensen într-un rol atipic lui care îl joacă într-o manieră impecabilă, surprinzătoare, cu un scenariu plin de combinații și momente care sar de la comedie fină, până la drama unor vieți ale acelor ani din rasista Americă...filmul nu este o capodoperă, d. p. m. d. v nu este unul de Oscar, însă este mult mai reușit decat altele care nu meritau Oscarul în anii trecuți, este unul de văzut și cum ar spune Tony Lip "de băgat la cap" :) !

Cred că e unul dintre cele mai bune filme apărute în 2018.Viggo Mortensen e incredibil.

Relație de prietenie nascută din interes și rămasă aproape din milă.

Un diamant ratacit printre anii 2000...L-as pune alaturi de Grand Budapest Hotel si Interstellar, desi comparatiile nu-si au rostul.

S-au tot facut filme pe subiectul segregarii, al rasismului, al discriminarii, iar multe dintre ele au fost de slaba factura. Aici e o poveste frumoasa, despre 2 oameni complet diferiti, care se intersecteaza si ajung sa impleteasca o prietenie trainica si sincera. Evolutia lui Viggo Mortensen este delicioasa, face un rol magnific, el fiind, altfel, un tip erudit, vorbitor de 7 limbi. Mahershala Ali este si el magistral, afiseaza eleganta si clasa, dar si foarte multa vulnerabilitate, reusind sa ofere personajului sau o complexitate covarsitoare.

*Am o curiozitate...De unde atata rasism in Romania in privinta negrilor? Nu intru la homofobie, antisemitism, ura fata de romi, unguri etc. Acolo pot exista niste explicatii, desigur, aberante, dar totusi, sunt tangentiale cu traiul de zi cu zi. Sunt palpabile, intram in contact adeseori si se creaza niste fitile care abia asteapta scanteia. Dar, pe bune, cati cetateni de origine africana sunt in tarisoara asta? 10000 cred ca e un numar ok, desi cred ca ma arunc. Cand s-a auzit ca un negru sa dea in cap cuiva, sa fure, sa violeze? Toti au venit aici la studii sau ca sa castige o paine sau au reiesit din relatii interrasiale. Si totusi mintile unora sunt aprinse pe ura si discriminare atat de apasat ca nu se pot abtine sa spumege. E un subiect care ma depaseste si pe care o sa incerc sa il evit incepand de acum.

Un film foarte bun. O biografie interesanta. Mi-a placut.

Un film foarte bun si interesant din care reies o multime de lectii de viata. Interpretarea a fost foarte buna.

Scenariu: 9/10
Interpretare: 10/10
Coloana sonora: 8/10
Final: 9/10

9/10

Teme sociale, segregraționism, discriminare, trimiteri la LGBT...toate în combinație cu o carismă gen Viggo Mortensen = cel mai bun film dupa Academie. Un an fara Rami Malek, si Viggo nu ar fi ramas numai cu nominalizarea.

Un film pentru suflet, emotionant, dar pentru care meriti sa aloci timp.
O comedie placuta despre o prietenie intre oameni extrem de diferiti, tratand prejudecatile si descriminarile anilor '60.

Filmul biografic descrie foarte real evenimentele petrecute atunci. Evenimentele care stau la baza acestui film biografic, dat fiind faptul ca scenariul filmului este scris chiar de fiul cuplului Tony si Dolores Vallelonga, Nick Vallelonga (scenarist, producator si actor al acestui film)
Cand am vazut distributia si dupa ce am citit descrierea filmului, am decis ca acest film sa fie primul film pe care o sa il vad dupa o pauza de aproape 3 ani (pana in luna Mai a anului 2017, pana sa fac aceasta mare pauza in a mai viziona filme, vedeam aproximativ/cam un film la doua zile) Nu ratingul IMDb ridicat si premiile Oscar (inclusiv Best picture) m-au facut sa vreau sa vad acest film, ci distributia din care fac parte doi actori pe care ii apreciez, Viggo Mortensen respectiv Mahershala Ali. Actori care m-au impresionat in filme ca:
Lord of the Rings, A History of Violence, Eastern Promises, The Road, Appaloosa, Far From Men si Moonlight.
Un film care pune accent pe demnitate si umanitate, dar si pe rasismul şi prejudecăţile acelor ani. Un film care ofera spectatorului ocazia de a trece prin multe stari sufletesti. Socant de realist. Concluzia trasa de mine (ca privitor) spre final, este ca mai bine sa fi un om modest, chirias intr-o casa, dar cu caldura familiei (frati, cumnati, tata, sotie, copii) decat sa fi singur intr-un castel, palat etc. Singuratatea este foarte grea (ipsa relaționării cu ceilalți resimtita mai ales in perioada sarbatorilor)
Asta este adevarata bogatie, familia si sanatatea (nu banii) Asta te face sa fi un om implinit sufleteste (copiii, cea ce lasi in urma ta in viata)

Vorba multa saracia omului ! Un film la naibii de bun despre o prietenie dintre doi oameni total diferiti dar care merg pe acelasi drum !
MERITA VAZUT !

Un film pe care îl vezi de 100 de ori și nu te plictisești. Foarte bine realizat.

M-a impresionat... Oamenii se pot schimba, daca au inima. Nu conteaza culoarea. Ma bucur ca l-am vazut. Plin de sensibilitate. ❤️????

ce film frumos. iti incanta sufletul. cei doi actori sunt absolut geniali...recomand

un film....extraordinar..din care poti invata foarte multe, eu nu as pune f mare pret pe prietenia dintre cei 2 asa cum citesc in multe comentarii ci...acceptarea unui ''negru'' in comunitatea alba..tinand cont de epoca in care este incadrat acest film, pot spune ca Viggo Mortensen a fost splendid in acest film si cu un umor care pe alocuri poate parea ceva sarcastic....recomand acest film, chiar daca traducerea lui in limba romana mi se pare putin cam iesita din comun

Merge de o vizionare, dar nu este cine stie. Cam multa reclama pentru nimic, am vazut Filme mai bune cu note mai mici si fara premii.

Un duel intre inteligenta rationala si cea emotionala, expus in varianta pozitiva, constructiva, cu accente umoristice, care combina importanta fiecareia, dar aduce in prim plan superiorioritatea emotionalului, atat in societate, cat si in viata personala. Prostia nu e neaparat caracterizata de lipsa unei educatii, cat ar putea fi caracterizata de ura, de rautate, de principii habotnice.

Un film bun. Interpretarile celor 2 protagonisti sunt foarte bune.

Un film despre paradoxurile vietii, care merita vazut! Multe lectii de invatat din el! Sensibil, inteligent, jucat impecabil!

Un film deosebit, povestea filmului te tine in fata ecranului cu foarte mult interes

Film simplu, dar simplitatea asta ii confera un buchet de trandafiri acestui pahar de vin.
Da, are principii, valori umane des prezente in atmosfera filmului, o coloana sonora ce-ti stimuleaza apetitul de dans.
Ca linie de traire a filmului, are asemanari profunde cu filmul "Intouchables" din anul 2011, eu asta am simtit.
Glumele sunt de bun simt si-ti mentin zambetul daca le tratezi cu gand bun.

Frumos si emotionant, mi-a placut extrem de mult, un film care te face sa nu-ti dai seama cum trece timpul la cat de bine te prinde in poveste. Umor de calitate pe alaturi, personaje foarte interesante si extrem de bine interpretate.

Un film foarte bun despre prietenie,si jocul celor 2 actori principali a fost la fel de bun,insa nu este un film pe care l-as revedea,isi merita premiile,insa parca cinematografia americana slabeste de la an la an!

Un film foarte bine realizat cu o interpretare de exceptie a celor doi actori principali.

Un film foarte bun. Nu știu dacă este cel mai bun dintre cele nominalizate la Oscar pentru că nu le-am văzut încă pe toate, dar este cu siguranță mai bun decât A star is born și Bohemiam Rapsody!

Un film foarte bun, care și-a luat Oscarul pe bune. Viggo Mortensen ar fi meritat Oscarul pentru cel mai bun actor, dar totuși mi s-a părut prestația lui labfel de bună ca a lui Rami Malek.

Fără îndoială este un film foarte bun. Chiar și pentru criticii de film mofturoși care vor să se dea mari, că ... alea-alea ei le-ar fi făcut mai bine!

Merită văzut...A fost apreciat cu premiul Oscar la categoria Cel mai bun film al anului 2018 și la categoria Cel mai bun scenariu original.

De ce se plimbă prin Sud Don Shirley? „Ca să schimbe gândirea oamenilor”. Mesajul filmului e clar, justificat, fără echivoc. În final, Tony e înconjurat de familie și prieteni, dar Shirley intră în apartamentul opulent, unde singurătatea strigă prin toate colțurile.

Ma tot intrebam, inainte sa il vad, cum de a luat Oscaruri, dar se dovedeste a fi un film care si-a meritat premiile, mi-a placut mult, emotionant, o prestatie a actorilor excelenta si o poveste buna care a legat o prietenie. Un film care merita vazut.

Lăsând la o parte controversa biografie/ficţiune, povestea e simplă şi credibilă. Este un film construit în primul rând pe personaje, nu pe fapte sau acţiune și nu vedem multe filme de acest fel apărând pe marele ecran foarte des, deci a fost o surpriză plăcută. Viggo Mortensen si Mahershala Ali formeaza un duo ciudat: Shirley (Ali) este impecabil, educat si elegant; Tony Lip (Mortensen) este necizelat si vizibil italian. Lip vede discriminarea si rasismul la care e supus angajatorul sau, iar Shirley il ajuta pe Lip sa scrie scrisori de dragoste.

La doi ani distanta, inca un film cu un negru gay discriminat ia oscarul pentru cel mai bun film. In rest Viggo e sarea si piperul filmului.

este un film interesant, neaparat de vizionat, o poveste despre viata, despre bucurie si tristete, realizari si dezamagiri. Viggo Mortensen si Mahershala Ali au facut o echipa extraordinara...dar atentie, nu este un film de actiune sau SF !

Cinema City nu difuzeaza filmul. Frumos asa, evident nu ofera explicatii. Distribuitorul Odeon spune "nu este posibil, multumim pt intelegere"

Un film ce nu are prea multe urcusuri si coborasuri, se desfasoara lin si este usor de privit. 90% este foarte amuzant, iar in restul de 10% gasim problemele perioadei. Ca tematica, nimic nou, este expusa problema negrilor din anii 60, este conturatata familia italiana-amricana si o mica mare referinta la persoanele gay si coruptia politiei. Academia probabil a incercat sa-si spele din pacatele ce le au fata de persoanele de culoare, iar treaba asta, personal, ma plictiseste. Per anasamblu filmul este unul bun, dar nu stiu daca este de Oscar.

si-a meritat cu prisosinta Oscarul pentru cel mai bun film, scenariu adaptat, si rolul jucat de Mahershala Ali, de mult timp nu am mai vazut un film atat de bun si relaxant...Viggo face un rol de exceptie, pacat ca a picat in acelasi an cu interpretul lui Freddie Mercury, altfel castiga tot.
Recomand oricarui cinefil...un film superb, are toate 'ingredientele' !

Filmul abordează tema rasismului ( o tema care este si a fost deja abordată în multe filme , fiind inca o tema actuala ) intr-o alta maniera, prin prietenia deosebita a protagoniștilor. Filmul merita vazut macar o data iar eu, cel putin ma bucur ca a luat Oscarul:))

Cand o sa se termine valul asta de filme cu teme rasialel(oameni albi sunt rai,negri buni);treceti odata peste problema,deja devine obositor sa vezi in fiecare film doar promovarea ca:daca esti alb esti rasist,homosexualii sau altii cu derivatii sexuale incerte nu sunt acceptati de catre sociatate (au mai multe drepturi ca si noi).Generatia asta de cacat,de social justice warrior si political correctness au distrus tot!

Alali, scrii prea mult, cine are răbdarea sa citească atât?

O alta mizerie americana , catalogata indecent la categoria drama fara pic de dramatism , si care demonstreaza ca oscarul il poate lua orice film.

Un film complex, care provoaca toate starile pe toata durata lui, intr-un moment istoric sensibil. Dar peste toate politicile, este impresionanta sinergia dintre cei doi, un alb, mafiot de mic si rasist lejer, dispus sa-si negocieze preferintele si un negru homosexual, un minoritar prin excelenta care isi incearca norocul si mai ales curajul aruncandu-se lupilor. Cred ca geniiile nu sunt oamenii aia alesi, care au un har si reusesc sa si-l slefuiasca pana la nivel de arta sau de perfectiune, ci mai ales acei oameni care schimba istoria in momentul in care decid sa faca ei primul pas sa se indrepte lucrurile. Acei oameni sunt cei care raman in istorie si pentru care se fac filme. Iar eu nu il stiu de azi pe doctor Shirley pentru muzica sa, ci il stiu ca pe un negru care si-a facut intrarea in lumea aia buna a albilor, unde e greu si pentru noi cei albi sa intram azi. Oscar pt film sau pt Viggo.

"Ai nevoie de curaj pentru a schimba inimi" si mentalitati as adauga eu. O zicala foarte adevarata cu un inteles pe care nu l-am luat niciodata in serios pana azi, ba mai mult, avand permanenta impresie pana acum, cum ca o lipsa de reactie din partea celui ce ar fi avut toata dreptatea din lume sa se revolte, denota slabiciune, nicidecum forta morala. E adevarat ca cele mai puternice caractere se calesc in medii ostile, dar povestea adevarata a doctorului Don Shirley, (Mahershala Ali), depaseste conventionalul vicisitudinilor cunoscute. El alege constient, pe o suma castigata ce e de trei ori mai mica fata de ceea ce ar fi incasat daca ar fi ales sa stea in zona lui de confort, sa mearga si sa ia contact cu realitatea dura a oamenilor de aceeasi culoare a pielii ca si el. Imagini pitoresti ce sangereaza atunci cand in cadru se introduc muncitorii oropsiti, sleiti de puteri, muncind pe ogoarele cat e ziua de lunga.
Nu cred ca filmul are tema principala rasismul. Adica nu mai mult decat analizeaza ignoranta sau singuratatea izvorata din sentimentul lipsei de apartenenta. "Alb nu sunt" desi ma frec permanent de ei prin cluburile lor elitiste unde concertez, ar zice doctorul in muzica. "Negru nici atat" pentru ca nu sunt acceptat in lumea lor din cauza situatiei financiare si pozitiei sociale in care am ajuns prin munca - ar gandi acelasi personaj. Si intrebarea ce uneste cele doua realitati: "Atunci ce sunt eu?".
Pe de alta parte, Tony Buza, (Viggo Mortensen), si el apartinand unei minoritati poreclite in fel si chip, nu pare sa fie afectat de acest aspect. Situatia lui lasa sa se inteleaga ca e, macar la o prima vedere, nu tot atat de vitrega ca a angajatorului sau. Pentru el lucrurile devin mai usoare pentru ca el vine din chiar inima situatiilor si conflictelor respective. Dar chiar si asa, Tony se dovedeste la fel de ignorant ca majoritatea covarsitoarea a societatii. Nu e vorba de rasismul radical, de ura. E pur si simplu o lipsa de cultura, de contact si de indiferenta. Ezita mult pana sa arunce cele doua pahare. Un intolerant obtuz ar fi actionat din impuls, pe cand Tony trebuie sa isi justifice actiunile pentru linistea propriei constiinte, sa gandeasca situatia in prealabil. "Eu - Tony - sunt mai negru ca tine." ii spune el doctorului; de ce? Pentru ca ascult, apreciez si ma bucur de muzica acestei rase, ii stiu pe cei ce canta aceste populare cantece ale vremii, mananc din preparatele pe care ei le gatesc, frecventez localurile unde au si ei acces iar cartierul meu e mai pestrit ca Turnul Babel. O viziune asupra problemei, pertinenta si mai ales un adevar ce arde pentru Shirley mai fierbinte decat intreaga umilinta la care l-au supus, pe toata durata turneului, gazdele pentru care concerteaza in calitate de invitat de onoare. In adancul constiintei acestui privilegiat negru lucrurile nu sunt chiar atat de clare precum ar fi vrut el sa ramana. Mult mai usor iti e sa stii exact pe cine sa blamezi, mai ales daca el e un factor extern si tu nu ai nicio vina. Cand insa ajungi sa identifici si partea ta de culpa in problemele ce pana atunci aveau cu totul alti vinovati, lucrurile incep sa doara; adevarul insusi doare.
Discutia despre umorul prezent in acest film consider ca trebuie sa fie la fel de atenta precum a fost si cea despre rasism. Nu e comedia specifica hahaielilor desi am ras la unele scene copios. E mai degraba o transformare a unui sentiment oribil de pesimist in ceva datator de speranta. Peter Farrelly, un maestru al comediei si creatorul unor personaje legendare prin prostia lor, modifica culoarea unor stari de fapt si negrul ori griul ori obscurul sau orice culoare deprimanta vreti voi sa vedeti in secventele blamabile in care intoleranta meschina va calca pe suflet, primeste tonuri calde si vesele. Acest efect de estetizare adauga plusul de valoare ce ii trebuie unui film altminteri comun. e departe de a fi o pelicula grea sau un clasic in devenire. Poate fi insa un mod placut de a-ti incepe weekend-ul sau vacanta ori Craciunul, (de ce nu?). Un film specific Hollywood-ului si care place atat de mult studiourilor din simplul motiv ca nu provoaca si nu ataca. Discutia putea sa fie mult mai pertinenta fie ea chiar si asa cum e, spusa pe un ton jucaus si utilizandu-se ciocnirea unor mentalitati, culturi si tipologii diametral opuse dar care au neaparata nevoie una de cealalta pentru a evolua. Nu a fost sa fie si de aici lipsa luciului de nestemata.
Concluzie: Noul "Conducandu-l pe dnul Daisy" sau mai corect ar trebui spus "Dnul Daisy, conducandu-l pe sofer" ramane dator la lipsa de reactie fata de un subiect inca sensibil peste tot in lume. Doar ca acum in societatea actuala nu mai e doar o confruntrare negru vs alb ci e european contra asiatic, german contra estic, englez contra restului lumii, american contra musulman si nationalist contra orice e venit din afara. Practic, filmul lui Farrelly nu propune nimic semnificativ si care sa ramana in memoria colectiva atunci cand se discuta despre aceste probleme. Nu gasesti prea multe citate in interiorul acestei realizari cinematografice si care sa poata fi folosite in momentul in care se initiaza o discutie de genul pomenit mai sus. Filmul relateaza o poveste cu un foarte mare grad de realitatea, o intalnire care a schimbat doua vieti dar o face la nivelul inocent al unui simplu film cu happy end. Nota 7,66!

Citind commenturile si vazand notele m-am asteptat la cu totul altceva. Filmul este tras si alungit degeaba, pentru ca povestea putea fi la fel de bine spusa intr-o ora. Cateva momente slabute de umor si atat. Neinteresant.

Deci daca nu faci referiri la rasism si prejudecati filmul tau nu are sanse la premii si festivaluri de film. Si desigur referiri la LGBT.

Acesta ar trebui sa fie nominalizat la mult mai multe premii Oscar. Decat prostia aia de A Star is Born, asta are mult mai multe lucruri ce ar trebui sa aibe un film ca sa fie nominalizat la Oscar. FOARTE SMECHER filmul.

M-a impresionat acest film. Este bazat pe evenimente reale iar prietenia celor doi protagonisti a trecut cu brio proba timpului. Acest film are toate ingredientele unei drame de calitate. Jocul actorilor este de exceptie. Chiar mi-au dat lacrimile la final. E foarte cald acest film si chiar avem unele lucruri de invatat dupa vizonarea sa.

Deosebit de emotionat mai ales de la jumatatea filmului! Nota 10+++

Foarte bun, isi merita nota si nu trebuie ratat daca iti plac filmele despre problematica segregationista a anilor '60 , despre demnitate si prietenie . Un film psihologic , cu accente comice , ceva actiune adaptativa la scenariu , pe ansamblu o drama satirica emotionanta .

Slabut. Un film de duminica seara la tv. Nu de Oscar. 4 stele.

filmul asta e ce trebuiel. vi-l recomand, are putin din toate. te tine cu zambetul pe buze, dar te si atinge unde trebuie.

Un film deosebit de bine realizat, placut si relaxant, care se bazeaza pe o poveste, pare-se reala, despre o prietenie sincera si adevarata, ce se finalizeaza frumos, intre un pianist de succes si soferul angajat, intr-un turneu, al acestuia.

Au trecut mai bine de trei decenii de la admirabilul “Driving miss Daisy”, acolo soferul de culoare o conducea pe batrana doamna, lumea s-a mai schimbat pe ici pe colo nu neaparat prin punctele esentiale, anul acesta a fost un adevarat asalt afro-american la Globuri, de asta data soferul e alb iar clientul e urmasul lui Martin Luther King, filmul are ambitia de a se baza pe “a true story”, e oarece propaganda in ton cu vremurile dar din fericire se poate trece peste, bineinteles ca baza e duelul cinematografic dintre cei doi barbati atat de diferiti care au atatea de invatat unul de la celalalt, era nevoie de doi actori de calitate ca sa iasa bine si i-au distribuit la fix, nu-i cea mai buna versiune a lui Mortensen insa Viggo are o prestatie solida, Mahersala Ali si-a depus serios candidatura pentru cinstea de a fi urmasul de drept al unor monstri sacri precum Sidney, Morgan sau Denzel, n-am inteles premiul pentru rol secundar, e principal toata ziua, pe Ali l-am admirat la inceputul saptamanii si in primele doua episoade din noul sezon “True detective”, de vazut daca “Green book” ii va calca pe urme lui “Driving miss Daisy” si la Oscaruri, deocamdata biograficul lui Freddie pare mai bine plasat in cursa si pot aparea si alte surprize pe parcurs.

Bine ca cea mai democratica natiune n-a facut, nu face discriminari de rasa si nici nu intentioneaza sa schimbe ceva, ca nu stiu ce se mai putea intampla, ce altceva ii mai puteam cere. Da' ce zic eu natiune. Specie direct. Cei mai cei dintre toti, singurii capabili de asa ceva.
Si la Casa Alba aveau toalete pentru albi si pentru negri. In God we trust!
America, taramul fagaduintei.

Filmul este o lectie cu multe detalii. E bun, nu capodopera.

Un film acceptabil, nu stiu daca se spune adevarul despre acest personaj celebru.Familia pianistului neaga existenta unnei prietenii, relatia find una de tip sofer-patron si nimic mai mult.

bineînțeles că un astfel de film nu apare pe ecrane în România. bine că apar porcării precum Holmes și Watson sau Asistent de nevoie.

Un film deosebit cu o prestatie de exceptie. .

Sunt multe lectii care merita urmarite aici;cea despre demnitate mi-a placut cel mai mult.

Filmul este despre prietenie, o prietenie cu atat mai puternica cu cat se naste intre oameni extrem de diferiti, care se dezbara de prejudecatile pe care le aveau unul fata de celalalt si invata astfel lectii importante, care ii imbogatesc spiritual si emotional.

Experientele prin care trec cei doi ii invata si pe spectatori despre inchisoarea urii, o ura nejustificata, o ura persistenta, deoarece din anii aceia ai prejudecatii, ai inumanitatii,ai discriminarii si pana acum, situatia s-a schimbat foarte putin.
Multi dintre noi ii urasc in continuare pe negri si ii considera o rasa inferioara, in ciuda calitatilor lor, in pofida talentului lor.
Nimic nu le impresioneaza acestor oameni sufletele impietrite, nimic nu ii civilizeaza.

Si atunci ma intreb cine sunt, de fapt, adevaratii primitivi, adevaratii inferiori?

Foarte bun filmul ,mi-a placut foarte mult ,un film dar care merita vazut mai mult inaintea sarbatorilor ,oricum merita pentru relaxare .Recomand!

Filmul asta e absolut FABULOS. O comedie asa reusita potrivita de Craciun nici ca se putea. Pacat ca Viggo Mortensen care joaca demential nu are anu asta sansa in fata lui Rami Malek la vreun premiu.

Cu un Viggo fabulos , filmul capteaza esenta anilor 60