Un film greu de catalogat . Daca era facut in anii 60 il puteam incadra la Something Weird Video, daca era din anii 70 il incadram la cult de serie b , e greu de crezut ca e din anii 90 , si mai greu de crezut ca a aparut in acelasi an cu Titanicul, Mie unuia mi-a placut , cu toate ca ciudateniile nu imi plac , cu atat mai mult ciudateniile de tip junk.Oricum il plasez mult deasupra oricarui film de Terry Gillian care regizeaza ciudatenii doar de dragul de a regiza ciudatenii
robertsandu
pe 17 Octombrie 2012 17:23
Gummo e un film foarte interesant. Asta-i clar. Interesant nu pentru că arată lucruri oribile, precum doi puști care plesnesc o mâță până-i zboară ochii din orbite (deși, ca iubitor de pisici, nu pot spune că aprob astfel de scene, care cam întrec o limită a decenței, dar în fine). Ci interesant fiindcă, dincolo de aceste scene, pornește de la un subiect bun: oamenii (copiii) ca produse ale unui mediu social diavolesc. Un subiect naturalist care mă atrage.
Filmul, însă, eșuează grav la două niveluri. Primul ar fi coerență și unitate. Gummo e un colaj de scene foarte bune, cu tentă naturalistică (precum scena din baie, cea cu spaghetele), însă și destule scene prost filmate, a căror imagine amorfă uneori m-a deranjat vizual. Forța imaginilor este și ea inegală - când avem parte de cadre foarte puternice (dure), când de cadre trase parcă la repezeală, neglijent. Și ar mai fi problema interpretărilor actoricești. Eu unul cred că s-a simțit și lipsa unor actori de valoare în Gummo, pentru că filmul nu-ți provoacă cine știe ce trăiri (curiozitatea nu se pune). Pe mine cel puțin, m-a lăsat cam rece.
De apreciat, eu nu pot să apreciez un film doar pentru că este șocant. Nu-l blamez pentru acest lucru, dar nici nu îi acord vreun merit implicit. Gummo a avut o idee de subiect, ce-i drept, nu prea nouă, însă una care a justificat cât de cât violența de pe ecran. Sigur, nu în toate situațiile - exces de omoruri de pisici; devine redundant să arăți același lucru over and over again - dar, în general, eu nu am simțit că violența a fost (complet) gratuită. Nu asta-i problema peliculei. Adevărata problemă este că am suportat atâtea secvențe repulsive, ca să mă trezesc în final cu niște frânturi de film. Puțin. Prea puțin pentru un public serios. 4.
harlequinm
pe 16 August 2011 05:44
Am auzit ca este foarte bun..are cineva o titrare Ro ?
AndreeaC2
pe 30 Iunie 2011 20:21
Nu am putut sa-i dau o nota. Mi se pare foarte greu de catalogat, dar asta pentru ca nu vad totul in alb/negru, bun/rau, ciudat/normal. Poate de asta mi s-a parut mai mult un freak-show realistic decat un film socant. O scena repulsiva mi s-a parut, insa, cea in care Solomon manca spaghetti in cada. De Bunny Boy mi-a placut la nebunie. Asa cum l-au mai descris si altii, Gummo e ca un accident de masina la care esti martor - ti-e teama sa te uiti, dar in acelasi timp curiozitatea te impinge s-o faci.
paradox_utopic
pe 19 Martie 2011 19:20
filmul e chiar diferit....te captiveaza... e genul de film din care nu integi nimic sau nu-ti place sau te face sa ai o revelatie si te marcheaza profund...
jansic
pe 12 Ianuarie 2011 19:38
In Gummo a bunch of freaks, tineri si adulti deopotriva, par sa traiasca la intamplare, fara scopuri, sperante, vise, chiar rationament. Scenele si personajele merg pe axa socant-morbid-respingator dar sunt facute realist, in genul unui documentar. Mie una, mi-a placut coloana sonora.
Am sa-l adaug pe lista filmelor socante. 9 pentru originalitate.
qwerty_user
pe 17 August 2010 10:47
un film pur si simplu genial, un film care aduna mizantropia reliefata intr'un umor exceptional calificabil negru tocmai datorita neobsevarii a evidentului si a modul in care " reusim " sa gasim alte activitati de facut, mult mai importante, tocmai cand ne'am putea salva viata in schimb....un film capodopera , insa un film pentru un public selectat tocmai de regizor...un film unic ! my kind of sh*t ! ;)
Filmul, însă, eșuează grav la două niveluri. Primul ar fi coerență și unitate. Gummo e un colaj de scene foarte bune, cu tentă naturalistică (precum scena din baie, cea cu spaghetele), însă și destule scene prost filmate, a căror imagine amorfă uneori m-a deranjat vizual. Forța imaginilor este și ea inegală - când avem parte de cadre foarte puternice (dure), când de cadre trase parcă la repezeală, neglijent. Și ar mai fi problema interpretărilor actoricești. Eu unul cred că s-a simțit și lipsa unor actori de valoare în Gummo, pentru că filmul nu-ți provoacă cine știe ce trăiri (curiozitatea nu se pune). Pe mine cel puțin, m-a lăsat cam rece.
De apreciat, eu nu pot să apreciez un film doar pentru că este șocant. Nu-l blamez pentru acest lucru, dar nici nu îi acord vreun merit implicit. Gummo a avut o idee de subiect, ce-i drept, nu prea nouă, însă una care a justificat cât de cât violența de pe ecran. Sigur, nu în toate situațiile - exces de omoruri de pisici; devine redundant să arăți același lucru over and over again - dar, în general, eu nu am simțit că violența a fost (complet) gratuită. Nu asta-i problema peliculei. Adevărata problemă este că am suportat atâtea secvențe repulsive, ca să mă trezesc în final cu niște frânturi de film. Puțin. Prea puțin pentru un public serios. 4.
Am sa-l adaug pe lista filmelor socante. 9 pentru originalitate.