Netflix
×
Utilizator
×
Sinopsis
Cortina trandafirie, ornata cu podoabe greoaie din aur, se ridica pentru a dezvãlui un spectacol purtând semnãtura coregrafei Pina Bausch, „Cafe Müller”. Din întâmplare, doi spectatori nimeresc pe locuri alãturate. Cei doi nu se cunosc. Este vorba despre Benigno, un tânãr infirmier, si Marco, scriitor aflat in jurul vârstei de patruzeci de ani. Pe scena încãrcata de scaune si mese din lemn, doua femei, cu ochii inchisi si bratele întinse, danseazã pe muzica din „Regina zânelor”, a lui Henry Purcell. Piesa este atât de plina de semnificatii încât Marco începe sa planga. Prin întuneric, Benigno vede sclipind lacrimile tovarasului sau de ocazie. Ar vrea sa-i impartaseasca emotia pe care si lui i-a provocat-o spectacolul, dar nu indrazneste. Câteva luni mai târziu, cei doi barbati se întâlnesc din nou, de data aceasta la „El Bosque”, clinica particulara la care lucreazã Benigno. Prietena lui Marco, Lydia, toreador de profesie, a fost împunsa de coarnele unui taur si acum se afla in coma. Din întâmplare, Benigno vegheazã o alta femeie aflata in coma. Este vorba despre Alicia, o tânãra studenta la balet. Atunci când Marco intra pe usa camerei Aliciei, Benigno nu mai ezita sa-i vorbeascã. Este începutul unei prietenii intense…ale carei suisuri si coborasuri seamãnã cu cele ale unui montagne-russe. In timpul acestei perioade, in care sunt practic izolate intre peretii unei clinici, vietile celor patru personaje se vor îndrepta cãtre toate directiile, trecut, prezent si viitor, trezindu-se antrenate in cãutarea unui destin de nimeni bãnuit.
“Vorbeste cu ea!” este povestea prieteniei dintre doi barbati, a singuratatii si a vindecãrii îndelungate a rãnilor provocate de iubire. Este un film care vorbeste despre lipsa de comunicare din cadrul unui cuplu, dar si despre relatiile dintre oameni. Vorbeste despre cinematograf, care devine subiect de conversatie. Despre felul in care monologurile rostite in fata unui auditor tãcut pot deveni o forma efectiva de dialog. Despre tãcerea vãzuta ca „elocventa a trupului”, despre film vãzut ca o metoda ideala de analiza a relatiilor dintre oameni, si despre felul in care un film povestit prin simple cuvinte poate sa punã stavila timpului, inserându-se cumva in viata povestitorului, ca si in cea a celui care asculta. „Vorbeste cu ea!” este un film despre bucuria de a povesti, si despre cuvintele care devin arme in lupta împotriva singuratatii, a bolii, a mortii si a nebuniei. Este un film despre nebunie, dar despre un fel de nebunie atât de apropiat de tandrete si de bun simt încât nu poate fi distins de normalitate. Daca „Totul despre mama mea” a luat sfarsit odatã cu ridicarea cortinei unui teatru, care descoperea o scena întunecoasa, „Vorbeste cu ea!” începe cu aceeasi cortina care se ridica. Personajele din „Totul despre mama mea” erau actrite, impostori sau femei care puteau juca atât pe scena cat si in afara ei. „Vorbeste cu ea!” vorbeste despre naratori, dar despre naratori care-si prezintã propriile vieti, barbati care povestesc ceva oricui ii asculta, dar mai ales celor care nu-i pot auzi.