Părerea criticului
Cunoscuţi pentru titluri precum Fargo, The Big Lebowski, No Country for Old Men şi True Grit, fraţii Coen sunt unii dintre cei mai versatili cineaşti de la Hollywood. După excelentul No Country For Old Men au servit, de exemplu, abisalul Burn After Reading, şi cam pentru fiecare True Grit au şi un Intolerable Cruelty. Ave, Cezar!/Hail, Caesar!, noua joacă a fraţilor Coen, este mai răsărită decât titlurile mai slabe din variata lor carieră, dar nu reuşeşte decât parţial să fie relevantă.
Cunoscuţi şi pentru colecţiile lor de staruri, fraţii Coen nu se dezmint nici de această dată. Josh Brolin este Eddie Mannix, director de producţie al studiourilor Capitol Films, implicate în costisitoarea producţie a filmului religios Hail, Caesar!, cu adulatul Baird Whitlock (George Clooney) în rolul principal, un lider roman transformat de întâlnirea cu Iisus. Treaba lui Mannix este ca producţia să meargă şnur, ceea ce îl transformă într-un aşa-zis "fixeur": controlul tabloidelor şi scoaterea actorilor din buclucuri sunt la fel de sus pe lista de sarcini a lui Mannix ca şi verficarea secvenţelor filmate peste zi sau rezolvarea unor probleme de producţie. În jurul lui Brolin îi vedem pe Ralph Fiennes, Scarlett Johansson, Tilda Swinton, Jonah Hill, Channing Tatum şi Frances McDormand, toţi interpretând sateliţi ai lumii filmului.
Nu există mijloc mai bun de explorare a unui mediu decât o situaţie de criză: când Baird Whitlock este răpit, Mannix pune în mişcare toate resorturile studiourilor, într-o zi de muncă ce pare a depăşi 24 de ore. Fraţii Coen se folosesc de acest "sughiţ" din cariera lui Mannix, pentru a demonta cinema-ul din anii '50, creatură hibridă ce nu se putea decide între statutul de producător de mărfuri atipice sau creator de artă pură. În prezent nu mai încape dubiu, dar pentru anii '50 regizorii şi scenariştii folosesc inspirat ambiguitatea, subliniind mai mult sau mai puţin absurd complexitatea decorurilor de mucava a Hollywood-ului, unde oamenii sunt nişte simple feţe, actul artistic o continuă negociere, iar strălucirea o aparenţă. Forma primează, iar idealul suprem este frumuseţea ambalajului.
Una dintre descoperirile filmului este Alden Ehrenreich (un actor cu nume demn de ciudăţeniile onomastice ale fraţilor Coen), în rolul actorului de western Hobie Doyle, pe care studiourile Capitol vor să-l transforme într-un star de mai mare anvergură. Şi cum vor face asta? Cuplându-l cu starlete şi distribuindu-l în producţii mai serioase, precum Merrily We Dance, al spilcuitului regizor Laurence Laurentz (Ralph Fiennes). O conversaţie între actorul cu prune în gură şi stilatul regizor este unul din marile momente comice ale anului.
Tilda Swinton le interpretează pe surorile gemene Thora şi Thessaly Thacker, ambele jurnaliste la reviste de scandal concurente care îl presează/şantajează pe Mannix. Frances McDormand este C.C. Calhoun, o monteuză ce va fi protagonista unui moment suprarealist al filmului şi una din dovezile că Hail, Caesar! este o însăilătură de momente simpatice şi nimic mai mult. Scarlett Johanson este DeeAnna Moran, care urcă pe lista priorităţilor lui Mannix când rămâne însărcinată fără a avea o relaţie stabilă. Mai toţi actorii sunt şi protagoniştii unor adesea lungi, dar antrenante momente de dans care omagiază Hollywood-ul anilor '50, dar care sugerează, subversiv, că ceea ce vedem la cinema sunt doar momente rare, când totul merge perfect. Sau acele momente când actorul principal nu trage un vânt exact în mijocul celui mai emoţionant monolog din carieră.
Would that it were so simple!
Cunoscuţi şi pentru colecţiile lor de staruri, fraţii Coen nu se dezmint nici de această dată. Josh Brolin este Eddie Mannix, director de producţie al studiourilor Capitol Films, implicate în costisitoarea producţie a filmului religios Hail, Caesar!, cu adulatul Baird Whitlock (George Clooney) în rolul principal, un lider roman transformat de întâlnirea cu Iisus. Treaba lui Mannix este ca producţia să meargă şnur, ceea ce îl transformă într-un aşa-zis "fixeur": controlul tabloidelor şi scoaterea actorilor din buclucuri sunt la fel de sus pe lista de sarcini a lui Mannix ca şi verficarea secvenţelor filmate peste zi sau rezolvarea unor probleme de producţie. În jurul lui Brolin îi vedem pe Ralph Fiennes, Scarlett Johansson, Tilda Swinton, Jonah Hill, Channing Tatum şi Frances McDormand, toţi interpretând sateliţi ai lumii filmului.
Nu există mijloc mai bun de explorare a unui mediu decât o situaţie de criză: când Baird Whitlock este răpit, Mannix pune în mişcare toate resorturile studiourilor, într-o zi de muncă ce pare a depăşi 24 de ore. Fraţii Coen se folosesc de acest "sughiţ" din cariera lui Mannix, pentru a demonta cinema-ul din anii '50, creatură hibridă ce nu se putea decide între statutul de producător de mărfuri atipice sau creator de artă pură. În prezent nu mai încape dubiu, dar pentru anii '50 regizorii şi scenariştii folosesc inspirat ambiguitatea, subliniind mai mult sau mai puţin absurd complexitatea decorurilor de mucava a Hollywood-ului, unde oamenii sunt nişte simple feţe, actul artistic o continuă negociere, iar strălucirea o aparenţă. Forma primează, iar idealul suprem este frumuseţea ambalajului.
Una dintre descoperirile filmului este Alden Ehrenreich (un actor cu nume demn de ciudăţeniile onomastice ale fraţilor Coen), în rolul actorului de western Hobie Doyle, pe care studiourile Capitol vor să-l transforme într-un star de mai mare anvergură. Şi cum vor face asta? Cuplându-l cu starlete şi distribuindu-l în producţii mai serioase, precum Merrily We Dance, al spilcuitului regizor Laurence Laurentz (Ralph Fiennes). O conversaţie între actorul cu prune în gură şi stilatul regizor este unul din marile momente comice ale anului.
Tilda Swinton le interpretează pe surorile gemene Thora şi Thessaly Thacker, ambele jurnaliste la reviste de scandal concurente care îl presează/şantajează pe Mannix. Frances McDormand este C.C. Calhoun, o monteuză ce va fi protagonista unui moment suprarealist al filmului şi una din dovezile că Hail, Caesar! este o însăilătură de momente simpatice şi nimic mai mult. Scarlett Johanson este DeeAnna Moran, care urcă pe lista priorităţilor lui Mannix când rămâne însărcinată fără a avea o relaţie stabilă. Mai toţi actorii sunt şi protagoniştii unor adesea lungi, dar antrenante momente de dans care omagiază Hollywood-ul anilor '50, dar care sugerează, subversiv, că ceea ce vedem la cinema sunt doar momente rare, când totul merge perfect. Sau acele momente când actorul principal nu trage un vânt exact în mijocul celui mai emoţionant monolog din carieră.
Would that it were so simple!
