Părerea criticului
Intr-o vara hiperpopulata cu supereroi, Hancock da bine: poseda toate puterile lui Superman, dar s-a cam plictisit sa fie salvatorul lumii. Molesit de cantitati impresionante de alcool, supereroul prefera sa doarma pe o banca. Lumea intreaga il desconsidera, dupa ce-l imbratisase initial ca pe un salvator, iar Hancock stie foarte bine sa raspunda invectivelor cu care este gratulat la fiecare aparitie a sa. Iar faptul ca pagubele ajung la cifre astronomice ori de cate ori catadicseste sa sara/zboare in ajutorul cuiva il lasa cu totul rece.
Lucrurile se schimba in viata lui in momentul cand il salveaza pe Ray (Jason Bateman, foarte bun), un PR-ist dezamagit de insuccesul proiectelor sale. Acesta incearca sa-si plateasca datoria reabilitandu-l pe supererou, in ciuda impotrivirii sotiei sale, Mary (Charlize Theron), care nu da doi bani pe Hancock si e convinsa ca ar fi mult mai bine pentru toti daca acesta si-ar vedea de viata lui... cat mai departe de Los Angeles.
Un supererou plictisit? Alcoolic? Rau de gura? Ce mai, Hancock este un super-erou si-un super-villain in acelasi pachet, iar potentialul comic este nemasurat. Asta pana cand regizorul Peter Berg incepe sa exagereze...
Viziune diferita asupra unei vieti de super-erou, Hancock are marele merit de a duce povestea un pic mai departe, raspunzand la o surprinzatoare intrebare: ce se intampla cand te-ai saturat sa tot salvezi lumea? Asa cum toate comediile romantice se opresc la hiper-cliseisticul "poti saruta mireasa", si filmele cu supereroi isi deruleaza genericul de final doar cand lumea intreaga este salvata de supereroul adulat, dar niciodata mai tarziu.
Contextul extrem de ofertant al filmului pierde foarte mult din cauza catorva decizii neinspirate (sau inspirate de profit, mai bine zis) ale studiourilor producatoare. Amestecul de comedie si film cu supereroi sucomba la un moment in glume jenante ca in... Comedie cu supereroi, apogeul penibilului fiind atins cand Hancock infige literalmente capul unui dobitoc in fundul altui dobitoc. Bineinteles, Peter Berg trebuie sa si arate mareata fapta pe ecran, prima gafa dintr-o serie de alte cateva, care nu fac decat sa-ti distraga atentia de la extraordinarele atribute ale lui Hancock.
Cu niste intorsaturi de situatie destul de neconvingatoare spre final si efecte speciale care arata doar partial bine, Hancock nu reuseste sa devina cel mai cool film cu supereroi al anului, iar protagonistul sau, desi cel mai uman supra-uman vazut de multa vreme la cinema, parca schioapata. Cat despre villain-ul pe care i-l rezerva Peter Berg, hai sa fim seriosi: nu s-a vazut nicicand unul mai patetic. Charlize Theron este si ea extrem de rece in rolul lui Mary, iar noi n-am putut iesi de la film fara sa ridicam din umeri si sa ne intrebam ce s-ar fi putut alege din dementiala idee a scenaristului Vincent Ngo daca aceasta n-ar fi intrat in malaxorul standardizant si obsedat de profit al Hollywood-ului.
Lucrurile se schimba in viata lui in momentul cand il salveaza pe Ray (Jason Bateman, foarte bun), un PR-ist dezamagit de insuccesul proiectelor sale. Acesta incearca sa-si plateasca datoria reabilitandu-l pe supererou, in ciuda impotrivirii sotiei sale, Mary (Charlize Theron), care nu da doi bani pe Hancock si e convinsa ca ar fi mult mai bine pentru toti daca acesta si-ar vedea de viata lui... cat mai departe de Los Angeles.
Un supererou plictisit? Alcoolic? Rau de gura? Ce mai, Hancock este un super-erou si-un super-villain in acelasi pachet, iar potentialul comic este nemasurat. Asta pana cand regizorul Peter Berg incepe sa exagereze...
Viziune diferita asupra unei vieti de super-erou, Hancock are marele merit de a duce povestea un pic mai departe, raspunzand la o surprinzatoare intrebare: ce se intampla cand te-ai saturat sa tot salvezi lumea? Asa cum toate comediile romantice se opresc la hiper-cliseisticul "poti saruta mireasa", si filmele cu supereroi isi deruleaza genericul de final doar cand lumea intreaga este salvata de supereroul adulat, dar niciodata mai tarziu.
Contextul extrem de ofertant al filmului pierde foarte mult din cauza catorva decizii neinspirate (sau inspirate de profit, mai bine zis) ale studiourilor producatoare. Amestecul de comedie si film cu supereroi sucomba la un moment in glume jenante ca in... Comedie cu supereroi, apogeul penibilului fiind atins cand Hancock infige literalmente capul unui dobitoc in fundul altui dobitoc. Bineinteles, Peter Berg trebuie sa si arate mareata fapta pe ecran, prima gafa dintr-o serie de alte cateva, care nu fac decat sa-ti distraga atentia de la extraordinarele atribute ale lui Hancock.
Cu niste intorsaturi de situatie destul de neconvingatoare spre final si efecte speciale care arata doar partial bine, Hancock nu reuseste sa devina cel mai cool film cu supereroi al anului, iar protagonistul sau, desi cel mai uman supra-uman vazut de multa vreme la cinema, parca schioapata. Cat despre villain-ul pe care i-l rezerva Peter Berg, hai sa fim seriosi: nu s-a vazut nicicand unul mai patetic. Charlize Theron este si ea extrem de rece in rolul lui Mary, iar noi n-am putut iesi de la film fara sa ridicam din umeri si sa ne intrebam ce s-ar fi putut alege din dementiala idee a scenaristului Vincent Ngo daca aceasta n-ar fi intrat in malaxorul standardizant si obsedat de profit al Hollywood-ului.
