Bineînțeles că mi-a plăcut enorm cum Woody Allen a abordat acest film cu atâta precizie în care dramatismul mediu, ce-i drept se înfiripă foarte subtil cu amuzamentul încât și gândurile menite la ceea ce ai visat întotdeauna că se vor întâmpla, au un efect benefic asupra propriei persoane..E Woody Allen, asta înseamnă multă pricepere în arta cinematografică..Un film foarte bun care abordează povești desprinse din viață, în care cu siguranță, mulți dintre noi se regăsesc..Recomand cu mare drag pasionaților..
Smrs
pe 19 Decembrie 2020 23:13
Un film-cult, o tragi-comedie bazată pe multiplele roluri pe care cu toții le avem în viață sau cunoaștem pe cineva care se încadrează. Un șir de destine care aparent se desfășoară fără intersectare, însă viața lor e atât de aproape. Filmul propune pe lângă ideea centrală - relația celor 3 surori, unde Hannah - enunțată și în titlu, este poate cel mai integru și echilibrat om, o femeie de pus pe rană, dar care trebuie să suporte totul - niște părinți bătrâni și fără răbdare, o soră cu vicii puternice și fără orizont în viață și o altă soră care nu se regăsește. Măcar părea să aibă o căsnicie fericită și liniște acasă..Părea doar! Recunosc că am empatizat puternic cu acest personaj și nu mă așteptam să mă cucerească atât de mult. E nedrept ceea ce i se întâmplă și de multe ori mă gândesc că și noi călcăm în picioare oameni pe care nu-i iubim, alergând după alții.
Acest film provoacă prin temele unei vieți cotidiene, abordate foarte corect: modul în care se teme de orice ipohondrul, care joacă extrem de credibil, ducând totul în extrema de a abandona propria viață și de a se gândi doar la moarte, la întâlnirea cu Dumnezeu. Aici e tare sceneta în care, deși crescut evreu, părinții lui erau deranjați că e atât de idiot să fie ateu, dar când le spune că are nevoie să creadă în Iisus Hristos, în Dumnezeul creștinilor, aceștia se revoltă ca și când tot ateu era mai bine. Descurajat, acesta caută în continuare o formă de spiritualitate care să îi dea un sens. Avem, de asemenea, parte de un adulter care atinge limita imoralității și nu numai, scuzat prin ideea de iubire și cam toate problemele existențiale ale omului de rând. Dar evident că ceea ce pornește fără scrupule, se încheie la fel. Chiar dacă nu atrage prin acțiune, filmul dă de gândit și poate fi urmărit în special când ai o lipsă de inspirație în viața ta.
Un aspect puțin ciudat, care n-a părut să transmită vreo idee anume, ci totul era chiar natural mi s-a părut a fi relațiile și căsătoriile unor femei de 30 si ceva de ani numai cu bărbați 60+. Din păcate, se vedea destul de evident această diferență. Filmul devine mai complex și mai complet spre final, când situațiile încep să explodeze, tratând totul atât de real și în detaliu, iar scenele invită aproape tot timpul la introspecție. Într-un final, totul se repară, toți care au greșit regretă cele întâmplate, iar cei deznădăjduiți primesc o a doua șansă în viață; pentru a-l caracteriza mai bine voi translitera două proverbe românești: ce nu știi, te lasă să trăiești și totul e bine când se termină cu bine! Nota 8+
Iulidesprefilme
pe 28 Aprilie 2019 13:45
Film de autor, care i-a adus lui Michael Caine, redutabil actor, premiul Oscar la categoria Cel mai bun actor în rol secundar, iar lui Dianne Wiest, la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar, în 1986...
augustin_bayern_rotar
pe 08 Ianuarie 2019 23:24
Este a șaptesprezecelea film ,pe care il vad de la Woody Allen și îmi asum să spun ca este cel mai bun regizor american din toate timpurile,conceptul său despre viață imi place foarte mult,iar intelectualizarea filmelor sale mi se pare punctul lui cheie.Cine are altă opinie privind regizorii americane să-mi scrie!
Stephen2D
pe 04 Aprilie 2016 19:20
alex_il_fenomeno
pe 05 Septembrie 2012 12:31
un film psihologic , altul marca Woody Allen , care te face sa iti pui chiar si tu atat de multe intrebari referitor la viata , la ce se intampla dupa ... scenariul este , alaturi de distributie , din nou punctul forte al filmului , rezultand intr-o pelicula atat de frumoasa de urmarit si de captivanta , protagonistul fiind atat de ingandurat incat nu are cum sa tina numai pentru el emotiile , transmitandu-ne si noua atatea si atatea lucruri ... merita urmarit , insa cu mare atentie , pentru a putea fi in mijlocul povestii , intrucat daca scapi firul narativ devine imposibil de urmarit , asa cum sta treaba cu majoritatea filmelor lui Woody Allen .
lili22
pe 28 August 2012 15:44
Un barbat incearca sa faca un schimb de neveste in familie , nu ii reuseste.Alt barbat, intre doua vizite la doctori si preoti chiar reuseste sa schimbe surorile in dormitor, desi te intrebi de ce o fi asa mica lumea pentru acesti oameni.
"Hannah şi surorile ei" relatează mai multe întâmplări petrecute pe durata a doi ani în sânul unei familii, care încep și se încheie cu o cină în familie de Ziua Recunoștinței. Woody Allen abordează în acest film mai multe teme existenţiale: dragostea, căutarea carierei potrivite, frica de moarte, religia. Abordarea e uneori comică, iar alteori dramatică, precum se întâmplă de obicei în viață. Unele interpretări sunt însă de foarte bună calitate, precum cele ale lui Michael Caine și Dianne Wiest, în rolurile a doi cumnaţi implicaţi într-un adulter.
Temele profunde, amestecul de meditație și umor și viziunea regizorală profesionistă îl înscriu pe "Hannah şi surorile ei" printre cele mai bune filme ale lui Woody Allen.
MrJuVe
pe 02 Septembrie 2011 19:43
Un film existential, care vorbeste despre problemele noastre, ale tuturor, probleme cotidiene, de zi cu zi. Credinta intr-un ceva, care sa ne faca sa traim mai departe, problemele care apar intr-un mariaj, relatiile extraconjugale, frica de a muri, sunt toate subiecte abordate de Woodie Allen in acest film. Uneori intr-un mod comic, alte ori dramatic, regizorul reuseste sa creeze o capodopera.
Acest film provoacă prin temele unei vieți cotidiene, abordate foarte corect: modul în care se teme de orice ipohondrul, care joacă extrem de credibil, ducând totul în extrema de a abandona propria viață și de a se gândi doar la moarte, la întâlnirea cu Dumnezeu. Aici e tare sceneta în care, deși crescut evreu, părinții lui erau deranjați că e atât de idiot să fie ateu, dar când le spune că are nevoie să creadă în Iisus Hristos, în Dumnezeul creștinilor, aceștia se revoltă ca și când tot ateu era mai bine. Descurajat, acesta caută în continuare o formă de spiritualitate care să îi dea un sens. Avem, de asemenea, parte de un adulter care atinge limita imoralității și nu numai, scuzat prin ideea de iubire și cam toate problemele existențiale ale omului de rând. Dar evident că ceea ce pornește fără scrupule, se încheie la fel. Chiar dacă nu atrage prin acțiune, filmul dă de gândit și poate fi urmărit în special când ai o lipsă de inspirație în viața ta.
Un aspect puțin ciudat, care n-a părut să transmită vreo idee anume, ci totul era chiar natural mi s-a părut a fi relațiile și căsătoriile unor femei de 30 si ceva de ani numai cu bărbați 60+. Din păcate, se vedea destul de evident această diferență. Filmul devine mai complex și mai complet spre final, când situațiile încep să explodeze, tratând totul atât de real și în detaliu, iar scenele invită aproape tot timpul la introspecție. Într-un final, totul se repară, toți care au greșit regretă cele întâmplate, iar cei deznădăjduiți primesc o a doua șansă în viață; pentru a-l caracteriza mai bine voi translitera două proverbe românești: ce nu știi, te lasă să trăiești și totul e bine când se termină cu bine! Nota 8+
Temele profunde, amestecul de meditație și umor și viziunea regizorală profesionistă îl înscriu pe "Hannah şi surorile ei" printre cele mai bune filme ale lui Woody Allen.