Părerea criticului
În Happy Death Day, tânăra studentă Tree este nevoită să retrăiască ziua uciderii ei de nenumărate ori, într-o buclă ce se va încheia abia atunci când va descoperi cine încerca să o omoare și de ce, înainte de a fi prea târziu.
Alfred Hitchcock ar putea fi considerat părintele controversatului procedeu narativ prin care protagonistul filmului este omorât prematur. Adesea aducând un „fals protagonist” sau „protagonist de decor”, această tehnică narativă mai apare și în alte medii ale culturii pop: literatură, jocuri video, și - nu în ultimul rând - TV (Ned Stark în Urzeala Tronurilor). De fiecare dată când are loc, însă, deconectează/decuplează publicul de la flm.
Ce propune horror-ul Happy Death Day este nedespărțirea completă a publicului de acest protagonist, deși este omorât în mod sângeros. Găselnița narativă a horror-ului Zi de naștere mortală este că eroina filmului, Tree (Jessica Rothe), retrăiește de nenumărate ori ziua în care este omorâtă, ceea ce o transformă într-un mic investigator al propriului caz - cine ar putea fi criminalul?
Însă scenaristul Scott Lobdell nu e interesat în mod serios de aspectul investigativ, nici de cum funcționează buclele temporale, și nici de găurile de logică, ci doar să ofere moduri cât mai variate și sângeroase prin care să își omoare protagonista. Publicul nu cred că se va atașa de eroină. Pe de o parte, este faptul că eroina e, până la sfârșitul zilei, eliminată. Pe de alta, blonda Tree nu are calitățile umane care să ne-o apropie. Până la final, însă, se va reabilita în fața noastră și a propriior ei ochi.
Discuțiile și sloganurile Frăției din care face parte Tree oferă momente de amuzament. Practic, atmosfera filmului și multe personaje din Happy Death Day ne duc cu gândul la seria Plăcintă americană. Prin faptul că protagonista are un destin implacabil, „Happy Death Day” se apropie de seria Final Destination.
Alfred Hitchcock ar putea fi considerat părintele controversatului procedeu narativ prin care protagonistul filmului este omorât prematur. Adesea aducând un „fals protagonist” sau „protagonist de decor”, această tehnică narativă mai apare și în alte medii ale culturii pop: literatură, jocuri video, și - nu în ultimul rând - TV (Ned Stark în Urzeala Tronurilor). De fiecare dată când are loc, însă, deconectează/decuplează publicul de la flm.
Ce propune horror-ul Happy Death Day este nedespărțirea completă a publicului de acest protagonist, deși este omorât în mod sângeros. Găselnița narativă a horror-ului Zi de naștere mortală este că eroina filmului, Tree (Jessica Rothe), retrăiește de nenumărate ori ziua în care este omorâtă, ceea ce o transformă într-un mic investigator al propriului caz - cine ar putea fi criminalul?
Însă scenaristul Scott Lobdell nu e interesat în mod serios de aspectul investigativ, nici de cum funcționează buclele temporale, și nici de găurile de logică, ci doar să ofere moduri cât mai variate și sângeroase prin care să își omoare protagonista. Publicul nu cred că se va atașa de eroină. Pe de o parte, este faptul că eroina e, până la sfârșitul zilei, eliminată. Pe de alta, blonda Tree nu are calitățile umane care să ne-o apropie. Până la final, însă, se va reabilita în fața noastră și a propriior ei ochi.
Discuțiile și sloganurile Frăției din care face parte Tree oferă momente de amuzament. Practic, atmosfera filmului și multe personaje din Happy Death Day ne duc cu gândul la seria Plăcintă americană. Prin faptul că protagonista are un destin implacabil, „Happy Death Day” se apropie de seria Final Destination.
