Părerea criticului
O familie disfuncţională ajunge să fie transformată în monştri pentru a se regăsi, în antrenantul film Happy Family/Familia Monstrulescu. Abia după ce sunt transformaţi, cei patru membri ai familiei îşi regăsesc şi acceptă umanitatea, cu plusurile şi minusurile ei. Mesajul semnificativ şi sensibil cu care vor rămâne micii spectatori este că familia este locul dragostei şi susţinerii necondiţionate.
Filmul se deschide cu personajul Dracula, un prinţ în decor high tech, care dispune de gadgeturi ce l-ar face gelos pe Batman. Dracula este creionat iniţial ca având o urmă de umanitate - e bolnav de „melancolie”, tânjeşte după un companion, pe care nu vrea să îl transforme în vampir muşcându-l, ci prin vrăjile Babei Iaga, ca să nu-i răpească sufletul. Ulterior, însă, se dovedeşte că Dracula nu e antieroul pe care îl speram, ci eroul negativ rău până în măduva oaselor şi atât. Ar fi fost o plăcere să se dovedească un personaj cu lumini şi umbre.
Dracula are un majordom asemenea lui Batman şi trei lilieci, tâmpiţei şi adorabili, asemenea Minionilor lui Gru. Avem apoi un personaj din folclorul slav, Baba Iaga, care se exprimă asemenea lui Yoda din seria Star Wars. Şi, în sfârşit, eroii principali ai poveştii, care sunt transformaţi în familia Monstrulescu.
Tatăl devine Frankenstein, dar nu monstrul cu dileme legate de propria identitate, ci un nătâng care se exprimă monosilabic, fiica devine Mumia, fiul - vârcolac iar mama Emma, nu Mireasa lui Frankenstein, ci o vampiriţă.
Conflictul central e cam nepotrivit şi greu de digerat pentru spectatorii mici - Dracula vrea sa o seducă pe Emma, căsătorită şi cu doi copii, pentru a o avea alături pentru eternitate. Dracula e un intrus în familie.
Cei patru monştri merg pe urmele Babei Iaga şi a lui Dracula pentru a redeveni oameni iar pe drum au loc tot soiul de întâmplări. Animaţia pe alocuri amuză, pe alocuri emoţionează şi are un ritm alert care ne menţine treaz interesul.
Animaţia este ecranizarea unei cărţi scrise de autorul german David Safier, deţinător al unui premiu Emmy pentru comedie.
Filmul se deschide cu personajul Dracula, un prinţ în decor high tech, care dispune de gadgeturi ce l-ar face gelos pe Batman. Dracula este creionat iniţial ca având o urmă de umanitate - e bolnav de „melancolie”, tânjeşte după un companion, pe care nu vrea să îl transforme în vampir muşcându-l, ci prin vrăjile Babei Iaga, ca să nu-i răpească sufletul. Ulterior, însă, se dovedeşte că Dracula nu e antieroul pe care îl speram, ci eroul negativ rău până în măduva oaselor şi atât. Ar fi fost o plăcere să se dovedească un personaj cu lumini şi umbre.
Dracula are un majordom asemenea lui Batman şi trei lilieci, tâmpiţei şi adorabili, asemenea Minionilor lui Gru. Avem apoi un personaj din folclorul slav, Baba Iaga, care se exprimă asemenea lui Yoda din seria Star Wars. Şi, în sfârşit, eroii principali ai poveştii, care sunt transformaţi în familia Monstrulescu.
Tatăl devine Frankenstein, dar nu monstrul cu dileme legate de propria identitate, ci un nătâng care se exprimă monosilabic, fiica devine Mumia, fiul - vârcolac iar mama Emma, nu Mireasa lui Frankenstein, ci o vampiriţă.
Conflictul central e cam nepotrivit şi greu de digerat pentru spectatorii mici - Dracula vrea sa o seducă pe Emma, căsătorită şi cu doi copii, pentru a o avea alături pentru eternitate. Dracula e un intrus în familie.
Cei patru monştri merg pe urmele Babei Iaga şi a lui Dracula pentru a redeveni oameni iar pe drum au loc tot soiul de întâmplări. Animaţia pe alocuri amuză, pe alocuri emoţionează şi are un ritm alert care ne menţine treaz interesul.
Animaţia este ecranizarea unei cărţi scrise de autorul german David Safier, deţinător al unui premiu Emmy pentru comedie.
