Părerea criticului
Recunosc că nu aşteptam cu prea mare nerăbdare continuarea animaţiei câştigătoare de Oscar în 2006, dar Happy Feet 2 în 3D chiar a avut cu ce să-mi ia ochii: noile aventuri ale lui Mumble arată absolut superb, astfel încât o revizionare (dar în format 2D şi în varianta originală, o să vezi în curând de ce) este o idee chiar bună.
Faptul că publicul ţintă al filmului sunt copiii devine evident de la primele cadre: povestea lui Happy Feet 2 este atât de simplă, încât numai ţâncii de-abia înţărcaţi ar putea avea probleme să urmărească derulearea evenimentelor. Adulţii, în schimb, vor descoperi imediat că provocările seamănă uimitor de mult cu cele din primul film, având timp să urmărească reuşitele absolut superbe ale echipei de animatori din spatele sequel-ului.
Din acest punct de vedere, Happy Feet 2 este categoric de ţinut minte. Că acţiunea are loc pe suprafaţa gheţii sau în adâncurile apelor îngheţate, că e statică sau extrem de rapidă, animaţia arată de la un capăt la celălalt minunat, încât mai că-ţi doreşti să fi avut două perechi de ochi, pentru a surprinde toate detaliile realizate la marele fix. Chiar dacă evenimentele se petrec într-un loc unde albul este rege, Happy Feet 2 este mult mai colorat decât te-ai putea aştepta, iar aici trebuie să le mulţumim lui Bill şi Will...
Aceştia sunt doi crustacei care, plictisiţi de neavantajoasa lor poziţie la baza lanţului trofic, ţin morţiş să-şi ia la revedere de la bancul lor şi să-şi afle propriul drum în lume. De fapt asta e şi ideea filmului, identică, dacă stai să te gândeşti puţin, cu cea din prima parte. Şi Erik, fiul lui Mumble şi-al Gloriei, trebuie să-şi aleagă un drum în viaţă, restul filmului fiind folosit pentru a explora încercările pinguinilor de a ieşi din capcana unui gheţar care le barează drumul spre marea cea mare...
Cinemagia a văzut filmul în Grand Cinema Digiplex din Băneasa Shopping Center şi a fost cam dezamăgită de calitatea 3D-ului. Dar chiar şi în ciuda ochelarilor care întunecă nepermis de mult imaginea, aspectul lui Happy Feet 2 este cât se poate de mulţumitor, de unde şi dorinţa de a revedea filmul în alte condiţii, căci paleta de culori a animaţiei e mult prea bogată pentru a nu fi savurată şi în mult mai luminosul 2D.
Dacă puştiul tău e mic, ar fi o idee bună să vezi varianta dublată a filmului, care marchează şi un pas înainte în industria dublajelor din România: voci cunoscute (Loredana Groza, Horia Brenciu) se achită cu succes mai ales de fragmentele cântate ale animaţiei. Pentru restul replicilor se putea găsi mai mult entuziasm, ceea ce-i va face pe mulţi să viseze la vocile originale, de la Brad Pitt şi Matt Damon în rolurile lui Bill şi Will, la Robin Williams în cel al frumosului (pe exterior!) Ramon şi populara Pink în cel al Gloriei.
Faptul că publicul ţintă al filmului sunt copiii devine evident de la primele cadre: povestea lui Happy Feet 2 este atât de simplă, încât numai ţâncii de-abia înţărcaţi ar putea avea probleme să urmărească derulearea evenimentelor. Adulţii, în schimb, vor descoperi imediat că provocările seamănă uimitor de mult cu cele din primul film, având timp să urmărească reuşitele absolut superbe ale echipei de animatori din spatele sequel-ului.
Din acest punct de vedere, Happy Feet 2 este categoric de ţinut minte. Că acţiunea are loc pe suprafaţa gheţii sau în adâncurile apelor îngheţate, că e statică sau extrem de rapidă, animaţia arată de la un capăt la celălalt minunat, încât mai că-ţi doreşti să fi avut două perechi de ochi, pentru a surprinde toate detaliile realizate la marele fix. Chiar dacă evenimentele se petrec într-un loc unde albul este rege, Happy Feet 2 este mult mai colorat decât te-ai putea aştepta, iar aici trebuie să le mulţumim lui Bill şi Will...
Aceştia sunt doi crustacei care, plictisiţi de neavantajoasa lor poziţie la baza lanţului trofic, ţin morţiş să-şi ia la revedere de la bancul lor şi să-şi afle propriul drum în lume. De fapt asta e şi ideea filmului, identică, dacă stai să te gândeşti puţin, cu cea din prima parte. Şi Erik, fiul lui Mumble şi-al Gloriei, trebuie să-şi aleagă un drum în viaţă, restul filmului fiind folosit pentru a explora încercările pinguinilor de a ieşi din capcana unui gheţar care le barează drumul spre marea cea mare...
Cinemagia a văzut filmul în Grand Cinema Digiplex din Băneasa Shopping Center şi a fost cam dezamăgită de calitatea 3D-ului. Dar chiar şi în ciuda ochelarilor care întunecă nepermis de mult imaginea, aspectul lui Happy Feet 2 este cât se poate de mulţumitor, de unde şi dorinţa de a revedea filmul în alte condiţii, căci paleta de culori a animaţiei e mult prea bogată pentru a nu fi savurată şi în mult mai luminosul 2D.
Dacă puştiul tău e mic, ar fi o idee bună să vezi varianta dublată a filmului, care marchează şi un pas înainte în industria dublajelor din România: voci cunoscute (Loredana Groza, Horia Brenciu) se achită cu succes mai ales de fragmentele cântate ale animaţiei. Pentru restul replicilor se putea găsi mai mult entuziasm, ceea ce-i va face pe mulţi să viseze la vocile originale, de la Brad Pitt şi Matt Damon în rolurile lui Bill şi Will, la Robin Williams în cel al frumosului (pe exterior!) Ramon şi populara Pink în cel al Gloriei.
