Sunt (încă) profund impresionată de animațiile lui Adam Elliot. Am vizionat Mary and Max și Harvie Krumpet, însă mi-au plăcut amândouă foarte mult. Grafica poate părea (sau poate chiar este) mai puțin atractivă sau ciudată, eu prefer să o numesc ”deosebită”. Nu pentru că aș crede că ar fi cea mai atractivă grafică pentru o animație (conform standardelor mele, nu este neapărat), însă mă atrage perspectiva regizorului -mă atrage modul în care ”viziunea lui” asupra oricărui lucru ar fi implicata aici (fie asupra vieții, fie asupra lumii cinematografice) se reflectă în munca lui (iar acest lucru este vizibil și în grafică și în producția de sunet/soundtrack).
Referindu-mă strict la Harvie Krumpet, este o animație -scurt-metraj- nu extraordinară, însă... atractivă tocmai prin ceea ce am menționat mai sus. Chiar motivul pentru care am notat-o cu 9 este pentru că mi s-a părut foarte bună (în raport cu mesajul transmis și amprenta puternică /profundă -un lucru extrem de pozitiv - a regizorului asupra propriei lui producții). Aș putea spune că regizorul se subiectivează în munca sa - în cazul de față, ca și în Mary and Max, eu nu știu, desigur, dacă acest lucru este adevărat, ci așa îmi pare /și asta îmi transmite animațiile sale. De asemenea, cea de-a doua ipostază este cea a independenței tranșante a animației în sine -ceea ce, iar, mă fascinează într-un mod greu de pus în cuvinte -
Harvie Krumpet, un om ce ar fi putut fi considerat retardat încă de când era copil, reușește să treacă prin viață cu un carnețel de note -Fakts- atârnat de gât, unde notează toate acele ”fakts” după care își poate sau se ghidează viața în general. Dacă aș putea reda această idee în spiritul lumii reale, aș zice că nu este deloc departe de adevăr (în sensul în care... ce suntem noi toți, ”other people”, decât oameni obișnuiți care trec prin viață -încercând să noteze faptele, să învețe din ele, să lupte pentru viața care prinde sensuri ce sunt furate, poate, a doua zi (deci, perspectiva reală te fascinează și întristează de-o potrivă).
Nu aș putea spune că este o animație tristă în mod necesar, dar îți induce o stare de dramă (deși mesajul, iată, este pozitiv - însă aceeași stare mi-a indus-o și Mary and Max, poate tocmai din pricina faptului că o animație -o creație a unui om transpusă în personaje ireale și imaginare, o chestiune creată, deci, artificial - poate să corespondeze atât de facil și impresionant cu realitatea.
Un scurt metraj pe care-l recomand.
chiba_florin
pe 16 Februarie 2012 18:26
o viziune ilara a vietii si totusi atat de atractiva
FORMIDABIL!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Referindu-mă strict la Harvie Krumpet, este o animație -scurt-metraj- nu extraordinară, însă... atractivă tocmai prin ceea ce am menționat mai sus. Chiar motivul pentru care am notat-o cu 9 este pentru că mi s-a părut foarte bună (în raport cu mesajul transmis și amprenta puternică /profundă -un lucru extrem de pozitiv - a regizorului asupra propriei lui producții). Aș putea spune că regizorul se subiectivează în munca sa - în cazul de față, ca și în Mary and Max, eu nu știu, desigur, dacă acest lucru este adevărat, ci așa îmi pare /și asta îmi transmite animațiile sale. De asemenea, cea de-a doua ipostază este cea a independenței tranșante a animației în sine -ceea ce, iar, mă fascinează într-un mod greu de pus în cuvinte -
Harvie Krumpet, un om ce ar fi putut fi considerat retardat încă de când era copil, reușește să treacă prin viață cu un carnețel de note -Fakts- atârnat de gât, unde notează toate acele ”fakts” după care își poate sau se ghidează viața în general. Dacă aș putea reda această idee în spiritul lumii reale, aș zice că nu este deloc departe de adevăr (în sensul în care... ce suntem noi toți, ”other people”, decât oameni obișnuiți care trec prin viață -încercând să noteze faptele, să învețe din ele, să lupte pentru viața care prinde sensuri ce sunt furate, poate, a doua zi (deci, perspectiva reală te fascinează și întristează de-o potrivă).
Nu aș putea spune că este o animație tristă în mod necesar, dar îți induce o stare de dramă (deși mesajul, iată, este pozitiv - însă aceeași stare mi-a indus-o și Mary and Max, poate tocmai din pricina faptului că o animație -o creație a unui om transpusă în personaje ireale și imaginare, o chestiune creată, deci, artificial - poate să corespondeze atât de facil și impresionant cu realitatea.
Un scurt metraj pe care-l recomand.
FORMIDABIL!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!