Häxan, celebrul "documentar" din 1922 al inovatorului regizor danez Benjamin Christensen, este un film mut bizar, care investighează natura vrăjitoriei și a diabolismului începând cu Persia antică și încheind cu timpurile moderne. Sunt folosite abordări cinematografice variate, de la imagini imobile la modele și reconstituiri dramatice pline de viață. Este un film greu de catalogat, sfidând toate caracteristicile genului, în special pe cele ale filmului documentar, încă amorf și nedefinit la începutul anilor 1920. În parte exercițiu academic sincer de corelare a angoaselor ancestrale cu interpretări eronate ale bolilor psihice, în parte film de groază cu accente scabroase, Häxan este o lucrare cu adevărat unică și încă mai poate provoca neliniști în această epocă cinică.