Prinsă în capcana mediului artistic berlinez, în care viață înseamnă carieră, dragoste înseamnă sex de conveniență, iar fericirea se măsoară în varii grade de detașare cinică, Marianne începe să vadă viața într-o lumină nouă atunci când rămâne gravidă. Lucrurile se complică însă atunci când un manechin moare după una dintre ședințele ei foto, revelând o lume plină de secrete întunecate, minciuni și neîncredere.
Structurat în capitole care nu respectă neapărat o cronologie, Prim-planuri fixează drumul dus-întors de la dragoste la trădare, de la complicitate la auto-anihilare prin anecdote hilare, ridicole, dar mereu percutante și revelatorii.
Aspectul cel mai interesant al acestui film cu alură experimentală și co-scris de actrița din rolul principal (Loretta Pflaum) este modul în care reflectă fața nevăzută a Berlinului artistic. S-a spus chiar că a fost nevoie de un tânăr cineast texan (Tooley) ca să facă cel mai "Berliner" film al anului. Deși a studiat în Germania și și-a însușit atât limba cât și cultura germană în felul lui, el rămîne un outsider - de unde și subtilitatea și distanța ironică pe care o menține în examinarea unei anumite generații dintr-o anume clasă socială din Berlinul de azi.