Părerea criticului
În 1974, cu numai 30.000 de dolari, Tobe Hooper reușea să creeze una dintre cele mai memorabile pelicule horror din toate timpurile, The Texas Chain Saw Massacre și să facă emblematic un personaj dezaxat care ucide în serie, purtând o mască pe față. Hell Fest. Parcul groazei, ce rulează în premieră pe marile noastre ecrane, împrumută de la personajul iconic Leatherface masca, alura invincibilă, aproape supraomenească și compulsia pentru a ucide.
Un backstory al criminalului în serie nu există, din păcate, în horrorul interzis sub 18 ani ce rulează acum pe marile noastre ecrane. Dar un twist final dă explicații despre natura lui, pe care - pe parcursul filmului - o putem bănui chiar supranaturală (personajul nu scoate niciun sunet pe tot parcursul filmului).
Reușita scenariștilor constă în a se folosi de contextul parcului de groază pentru a recurge la quiproquo - cine de sub mască este criminalul în serie și cine este doar un angajat costumat al parcului de distracții? De altfel, uniforma angajaților de la „Trenulețul groazei” prevede o mască identică celei folosite de criminal. Confuzia va aduce teroare printre adolescenți și neputință în rândul forțelor de ordine. Tânara ironizată în grup e cea care va supraviețui nevătămată până la final.
Celor șase scenariști care au lucrat la film le-a mai nimerit și un moment de umor negru cu o ghilotină care nu merge bine. Victimele sunt tineri de vreo 20 si un pic de ani (studenți cu comportament de adolescenți), iubitori de divertisment creepy din parcul de distracție titular. Fetele au același pattern comportamental - îl confruntă pe tipul mare, fioros, cu mască. Nimic din datele acestor personaje schematice și clișeistice nu invită la compasiunea spectatorilor pentru destinul lor.
Hell Fest combină mai multe elemente din reţetele unor subgenuri ale horror-ului. Dacă titlul duce cu gândul la monştri din iad, filmul rămână în categoria slash-erelor, fără elemente supranaturale.
Regizorul Gregory Plotkin, cu experiență mare în montaj, se folosește de close up-uri pentru a face sufocante momentele claustrofobe din film.
Liniar din punct de vedere narativ, horrorul adună momente de oroare, dar prin repetiție și similitudine ajung să te plictisească repede după ce te-au înfiorat.
Un backstory al criminalului în serie nu există, din păcate, în horrorul interzis sub 18 ani ce rulează acum pe marile noastre ecrane. Dar un twist final dă explicații despre natura lui, pe care - pe parcursul filmului - o putem bănui chiar supranaturală (personajul nu scoate niciun sunet pe tot parcursul filmului).
Reușita scenariștilor constă în a se folosi de contextul parcului de groază pentru a recurge la quiproquo - cine de sub mască este criminalul în serie și cine este doar un angajat costumat al parcului de distracții? De altfel, uniforma angajaților de la „Trenulețul groazei” prevede o mască identică celei folosite de criminal. Confuzia va aduce teroare printre adolescenți și neputință în rândul forțelor de ordine. Tânara ironizată în grup e cea care va supraviețui nevătămată până la final.
Celor șase scenariști care au lucrat la film le-a mai nimerit și un moment de umor negru cu o ghilotină care nu merge bine. Victimele sunt tineri de vreo 20 si un pic de ani (studenți cu comportament de adolescenți), iubitori de divertisment creepy din parcul de distracție titular. Fetele au același pattern comportamental - îl confruntă pe tipul mare, fioros, cu mască. Nimic din datele acestor personaje schematice și clișeistice nu invită la compasiunea spectatorilor pentru destinul lor.
Hell Fest combină mai multe elemente din reţetele unor subgenuri ale horror-ului. Dacă titlul duce cu gândul la monştri din iad, filmul rămână în categoria slash-erelor, fără elemente supranaturale.
Regizorul Gregory Plotkin, cu experiență mare în montaj, se folosește de close up-uri pentru a face sufocante momentele claustrofobe din film.
Liniar din punct de vedere narativ, horrorul adună momente de oroare, dar prin repetiție și similitudine ajung să te plictisească repede după ce te-au înfiorat.
