Părerea criticului
Hemingway & Gellhorn - povestea unuia dintre cele mai faimoase cupluri ale literaturii americane - a avut premiera mondială la Cannes, producţia HBO urmând să fie difuzată la TV în România (la o dată pe care urmează să o anunţăm). În regia lui Philip Kaufman, este povestea de dragoste dintre scriitorul american Ernest Hemingway (Clive Owen) şi Martha Gellhorn (Nicole Kidman), o femeie reporter de război de o faimă aproape egală cu cea a scriitorului, cu scene fierbinţi, într-un punct fierbinte al Europei: Spania din perioada războiului civil.
Filmul se deschide cu o scenă din 1936, atunci când cei doi se întâlnesc pentru prima oară într-un bar din Key West. El, un scriitor faimos, ea, o jurnalistă în ascensiune şi viitor corespondent de război. Cei doi se reîntâlnesc încă o dată în Spania, unde ambii transmiteau ştiri de pe frontul sângerosului război civil spaniol. Deşi locuiau la acelaşi etaj al aceluiaşi hotel, ea a rezistat iniţial avansurilor lui Hemingway; şi totuşi, atunci când - în timpul unui bombardament - s-au aflat împreună în aceeaşi cameră, fiind în pericol de moarte, pasiunea i-a copleşit pe amandoi, devenind apoi amanţi şi rămânând în Spania până în 1939. Hemingway urma să divorţeze în 1940 de cea de-a doua soţie, pentru a se căsători cu Martha Gellhorn. La rândul ei, aceasta urma să ajungă la celebritate, ca şi corespondent de război, iar după mai multe episoade de infidelitate i-a cerut lui Hemingway divorţul în 1945. Scriitorul i-a atribuit ei inspiraţia pentru romanul Pentru cine bat clopotele.
Filmul se foloseşte de materiale de arhivă care îşi fac loc în poveste datorită trecerilor în alb-negru ale firului principal al poveştii. Producţia HBO beneficiază de interpretările memorabile ale lui Nicole Kidman şi ale lui Clive Owen. De câteva ori stângăcia cu care se mişcă actorii în cadru te duce cu gândul la faptul că au filmat cu panou verde în spate.
Filmul sugerează că Martha Gellhorn nu ar fi ajuns atât de celebră ca şi corespondent de război fără contribuţia lui Hemingway. Într-una din scenele din film, care a avut loc în realitate, Hemingway îi spune "Ieşi în faţă, să vedem cât de bună eşti...". În Spania, scriitorul i-a dat mai multe asemenea lecţii. Ea reuşeşte să îşi descopere propria vocaţie. "Ea a fost o bună scriitoare, însă împreună alcătuiau o combinaţie magică, la care se adăuga senzaţia de a fi cel mai faimos cuplu din lume, care trec prin aventuri împreună. Însă relaţia lor nu a evoluat stabil, deşi ca spectator speri că cei doi vor rămâne împreună. Că Nicole Kidman şi Clive Owen vor fi împreună", e de părere Philip Kaufman, regizorul filmului.
Filmul începe cu o Nicole Kidman bătrână în rolul lui Martha Gellhorn la senectute, care dă un interviu. Declară că nu e o notă de subsol şi că nu o interesează decât acţiunea: "Sunt un corespondent de război. Asta e ceea ce mă interesează... Şi războaie există". Apoi, în imagine alb-negru, scena în care Hemingway capturează peştele-spadă, care devine apoi o pată de sânge: şi din sânge apare în viaţa lui Hemingway Martha Gellhorn: o poveste despre pasiune, cu sex, cu senzualitate - toate confirmate de scrisorile celor doi.
Philip Kaufman: "Hemingway, ca şi cinematograful american, a adus lumii ceva inedit. Unii au afirmat că Hemingway arăta precum Clark Gable, dar şi reversul e adevărat, pentru că Hemingway a scris înaintea lui Clark Gable. Şi înaintea lui Gary Cooper. Cu toate că cei trei erau prieteni, iar ei au fost la rândul lor influenţaţi de către Hemingway în ceea ce au adus pe marele ecran. Şi Clive Owen, în film, are momente a la Clark Gable de tipul 'Sincer, draga mea, chiar nu îmi pasă'".
Regizorul, care a ţinut un masterclass la Cannes în luna mai, a mai declarat într-un interviu HBO: "Însă ce ne-a părut întotdeauna interesant a fost că Hemingway nu putea fi la înălţimea adevăratei puteri a Marthei Gellhorn. Ea avea ceva în plus: adevărata duritate, care o făcea să fie înaintea spiritului epocii. De altfel, una din principalele surse de documentare în studiul nostru a fost un documentar BBC despre Gellhorn semnat Marie Colvin" (jurnalista britanică ucisă anul acesta în Siria - n.red.).
Hemingway & Gellhorn e un film de urmărit, care ne aduce în atenţie o personalitate care şi-a trăit viaţa la extrem, Martha Gellhorn - despre care filmul doar ne strecoară curiozitatea să aflăm mai multe lucruri.
Filmul se deschide cu o scenă din 1936, atunci când cei doi se întâlnesc pentru prima oară într-un bar din Key West. El, un scriitor faimos, ea, o jurnalistă în ascensiune şi viitor corespondent de război. Cei doi se reîntâlnesc încă o dată în Spania, unde ambii transmiteau ştiri de pe frontul sângerosului război civil spaniol. Deşi locuiau la acelaşi etaj al aceluiaşi hotel, ea a rezistat iniţial avansurilor lui Hemingway; şi totuşi, atunci când - în timpul unui bombardament - s-au aflat împreună în aceeaşi cameră, fiind în pericol de moarte, pasiunea i-a copleşit pe amandoi, devenind apoi amanţi şi rămânând în Spania până în 1939. Hemingway urma să divorţeze în 1940 de cea de-a doua soţie, pentru a se căsători cu Martha Gellhorn. La rândul ei, aceasta urma să ajungă la celebritate, ca şi corespondent de război, iar după mai multe episoade de infidelitate i-a cerut lui Hemingway divorţul în 1945. Scriitorul i-a atribuit ei inspiraţia pentru romanul Pentru cine bat clopotele.
Filmul se foloseşte de materiale de arhivă care îşi fac loc în poveste datorită trecerilor în alb-negru ale firului principal al poveştii. Producţia HBO beneficiază de interpretările memorabile ale lui Nicole Kidman şi ale lui Clive Owen. De câteva ori stângăcia cu care se mişcă actorii în cadru te duce cu gândul la faptul că au filmat cu panou verde în spate.
Filmul sugerează că Martha Gellhorn nu ar fi ajuns atât de celebră ca şi corespondent de război fără contribuţia lui Hemingway. Într-una din scenele din film, care a avut loc în realitate, Hemingway îi spune "Ieşi în faţă, să vedem cât de bună eşti...". În Spania, scriitorul i-a dat mai multe asemenea lecţii. Ea reuşeşte să îşi descopere propria vocaţie. "Ea a fost o bună scriitoare, însă împreună alcătuiau o combinaţie magică, la care se adăuga senzaţia de a fi cel mai faimos cuplu din lume, care trec prin aventuri împreună. Însă relaţia lor nu a evoluat stabil, deşi ca spectator speri că cei doi vor rămâne împreună. Că Nicole Kidman şi Clive Owen vor fi împreună", e de părere Philip Kaufman, regizorul filmului.
Filmul începe cu o Nicole Kidman bătrână în rolul lui Martha Gellhorn la senectute, care dă un interviu. Declară că nu e o notă de subsol şi că nu o interesează decât acţiunea: "Sunt un corespondent de război. Asta e ceea ce mă interesează... Şi războaie există". Apoi, în imagine alb-negru, scena în care Hemingway capturează peştele-spadă, care devine apoi o pată de sânge: şi din sânge apare în viaţa lui Hemingway Martha Gellhorn: o poveste despre pasiune, cu sex, cu senzualitate - toate confirmate de scrisorile celor doi.
Philip Kaufman: "Hemingway, ca şi cinematograful american, a adus lumii ceva inedit. Unii au afirmat că Hemingway arăta precum Clark Gable, dar şi reversul e adevărat, pentru că Hemingway a scris înaintea lui Clark Gable. Şi înaintea lui Gary Cooper. Cu toate că cei trei erau prieteni, iar ei au fost la rândul lor influenţaţi de către Hemingway în ceea ce au adus pe marele ecran. Şi Clive Owen, în film, are momente a la Clark Gable de tipul 'Sincer, draga mea, chiar nu îmi pasă'".
Regizorul, care a ţinut un masterclass la Cannes în luna mai, a mai declarat într-un interviu HBO: "Însă ce ne-a părut întotdeauna interesant a fost că Hemingway nu putea fi la înălţimea adevăratei puteri a Marthei Gellhorn. Ea avea ceva în plus: adevărata duritate, care o făcea să fie înaintea spiritului epocii. De altfel, una din principalele surse de documentare în studiul nostru a fost un documentar BBC despre Gellhorn semnat Marie Colvin" (jurnalista britanică ucisă anul acesta în Siria - n.red.).
Hemingway & Gellhorn e un film de urmărit, care ne aduce în atenţie o personalitate care şi-a trăit viaţa la extrem, Martha Gellhorn - despre care filmul doar ne strecoară curiozitatea să aflăm mai multe lucruri.
