Hereditary (2018)

In sfarsit am vazut acest film . Ce pot spune , este mai mult thriller psihologic nu neaparat horror .A avut o poveste buna , actiune ok si actori buni . A fost de departe cel mai controversat film atunci , este pe principiul ,, iti place sau nu iti place '' nu poate fii pentru toata lumea .Mi-e personal mi sa parut ok , bunicel , nu cel mai bun dar in nici un caz cel mai prost , am inteles destul de bine actiunea .Cu toate cele mentionate si bazat pe parere si gusturi personale ii ofer nota 7 .Este destul de lung

Îi un film bun,filmul are scene care te sperie,ii dau nota 7,sfarsitul ii cam banal,dar in rest ii fain.

Inca de la inceput vreau sa imi exprim bucuria nedisimulata cu privire la “veridicitatea” faptelor din povestirea pe care tocmai am urmarit-o. Evenimentele nu sunt rezultatul vreunui delir sau intamplari onirice despre care sa ai dubii cum ca ar fi fost reale, desi au fost multe momente in care am avut impresia ca asta va fi turnura pe care o va capata explicatia logica a povestirii; acea concluzie finala pe care o tragi in cazul filmelor cu final deschis. Marturisesc sincer ca am cam obosit sa tot vad astfel de realizari in care trebuie sa pui la indoiala tot ceea ce ochiul vede pentru ca intelesul suprem e undeva in alta parte, nu in imaginile propriu-zise. In care privitorul trebuie sa isi reconstruiasca altfel povestea ca ea sa aiba inteles iar trimiterile, simbolismele si indiciile au un rol mai important decat “realul” din film. Mai vreau sa vad si regizori care sa isi asume povestea si nu sa o plaseze in carca privitorului, ca doar si-o fauri el un film in capul lui.
Hereditary nu este despre dementa si inchipuire, asta pana cand vreun tulburat nu ar vrea sa ii dea si o astfel de interpretare, tinand cont ca elemente pentru a abera exista in lucrare, unde o lume paralela, in miniatura, misuna prin aproape fiecare cadru al filmului. Faptic, Regele Paimon este o figura mitologica mentionata inca din secolul 12. Un print al intunericului care are abilitati cognitive absolute. Cunostintele acestei legendare figuri sunt exhaustive, fiind chiar capabil, prin aceasta atotstiinta sa prognosticheze cu o precizie aproape perfecta viitorul, dupa ce a analizat in prealabil o infinitate de variante a unor posibile decizii viitoare. Mentiune deosebit de importanta de stiut si care decripteaza intreg scenariul din spatele ecranizari. De ce? Foarte simplu. Odata capabil sa intuiesti viitorul, faptele ce se vor petrece nu mai sunt accidentale si imprevizibile ci devin parte a unui plan bine elaborat; vezi moartea lui Charlie. Plus ca mai sunt si marcaje vizibile pe parcurs, monograma de la gatul bunicii ce apare vizibila pe stalpul de care Charlie… stiti voi. Iata dar de ce o documentare de acest gen in care afli atributele unei figuri pomenite in pelicula iti aduc o noua lumina in intelegerea celor relatate. De aici totul pare coerent si chiar simplu. Bunica, regina unui cult inchinat lui Paimon, a vrut sa ii ofere demonului un trup fizic, obligatoriu masculin, si nu, nu vorbim de o nota misogina a mea ci asa spune autorul, atunci cand incerca sa “introduca alte fiinte” in trupul propriului fiu. Acesta ajunge sa se sinucida iar detalii despre cauzele esecului nu ni se ofera. Deodata toata speranta se muta spre un viitor descendent ce poate veni doar din partea fiicei ramase in viata. In imposibilitatea de a-si contacta nepotul, atentia bunicii se muta spre nepoata, o ofranda oferita de mama ce se simte vinovata dupa aplicarea tratamentului de distantare celei ce a adus-o pe lume. Charlie, (Milly Shapiro), nu serveste prea mult pentru ca este de sex feminin si i se spune fatis ca “ar fi fost preferabil sa fi fost un Charles”, adica barbat. Dar chiar si asa va participa la viitoarea operatiune menita sa il ofere pe Peter, (Alex Wolff), cultului. Acum parca se intelege de ce “mama nu l-a vrut la nastere”, de ce “a incercat sa il arda in timp ce dormea” ori de ce “a apleat la toate metodele cunoscute sa isi provoace avort cat timp a purtat sarcina”. Cam atat despre povestea pe scurt. Pare complicata dar cunoscand cateva informatii in plus de ce ne ofera filmul, lucrurile nu mai au atata ceata si mister. Doua mari momente, cel putin atat am reusit eu sa identific la o prima vizionare, (stiu, pare o contradictie in termeni sa vorbesti de intelegere, cand tu in realitate n-ai reusit sa-ti explici faptic aceste adaosuri in poveste), nu au noima in constructia ce ni se propune spre vizionare.
Primul tine de mama decapitata ce ajunge o membra veneratoare a intruchiparii Diavolului Paimon. Ea fiind pe toata durata proiectiei o luptatoare contra acestei creaturi, o persoana ce a incercat sa zadarniceasca si sa distruga planurile de reincarnare a fiintei venite direct din iad. Si totusi ajunge in prima linie de adoratori, inchinandu-se pana la pamant, intr-un fel de prosternare eterna. Lucru total ilogic si in contradictie cu toti ceilalti membrii ai cultului ce au fost cat au fost vii, slujitori devotati.
Al doilea element si probabil momentul de unde mi s-a rupt filmul, a aparut atunci cand cartea a fost aruncata in foc. Inexplicabil, actiunea a dus la incinerarea sotului, singura persoana ce nu zadarnicea cu nimic planul ocult. Ba chiar ajuta prin scepticismul dovedit in tentativa de a o opri pe Annie, (Toni Collette), sa zadarniceasca planul atat de minutios pus la cale de fortele intunecate. Si totusi el este cel pedepsit de distrugerea caietului care oricum nu are nicio valoare in economia evenimentelor generale. O intelegere a unor astfel de repercusiuni e imposibila tinand cont ca doar cu cateva minute inainte, faimoasa agenda o pedepsise, asa cum era si logic, pe cea care tocmai incerca sa o distruga. Iar cand te gandesti ca pentru a nu crea atata nedumerire, era de ajuns sa fie lasat Steve, (Gabriel Byrne), sa arunce singur caietul in foc... te iau durerile de cap si te intrebi singur care o fi fost rationamentul lui Ari Aster, sau daca e scuzabila o asemenea scapare unui cineast debutant.
Strict artistic privind filmul, trebuie sa remarc imaginea si sunetul. Fotografia e geniala aici. Cu multe planuri irelevante intercalate in timpul evenimentelor importante, ti se atata o atentie pe care in oricare alt ambient ce s-ar fi creat nu ai fi prestat-o la acelasi nivel. Prin inutilitatea acestor secvente introduse la montaj, vei cauta permanent un simbol, ceva ce iti scapa, ca astfe sa pricepi de ce se apeleaza la respectiva incadratura. Un ajutor enorm pentru scena imediat urmatoare si in care, astfel capacitat, vei prinde mult mai usor detalii pe care altfel le-ai fi trecut usor cu vederea. Mai ales daca e vorba de minuscula lume a miniaturilor ce recreaza unele situatii petrecute deja. Si tonalitatea, una suprinzator de luminoasa si deloc neclara, m-a surprins cumva. Desi majoritatea lucrurilor se intampla noaptea, intunericul si negrul din imagine nu ascunde vizual amanunte doar ca sa nu fie percepute de ochiul neantrenat. Exceptie poate in locurile in care spider-mama atarna prin colturi de camera, dar si acolo aparitia se desluseste, zic eu, usor.
Coloana sonora, pentru ca da, desi nu obisnuiesc sa discut de sunetul unui film per ansamblu, aici simt ca e cazul, contribuie decisiv la tot ce traiesti vizionand materialul propus de regizorul Aster. Si nu, nu e menita compozitia audio sa te sperie ci mai degraba sa te insoteasca intr-o lume underground, subpamanteana si ritualic-obscura. Ascultand filmul simti automat dorinta de a descifra misterul oricat de mult ar necesita sa te afunzi in intuneric. Daca pana acum obisnuiam ca dintr-un film sa remarc o compozitie, cel mult doua ca fiind bune si deosebite, (nu sunt deloc genul care sa asculte soundtrack-uri in intregime doar pentru ca mi-a placut un film sau pentru ca in linia melodica apare o piesa de rezistenta), acum e pentru putinele dati in care apreciez sonorul luat per ansamblu. E bine gandit, e diferit si nu are niciun “hit” al lui. Doar te acompaniaza pe toata durata proiectiei.
Concluzie: O poveste aproape perfect inchegata care beneficiaza de interpretari bune dar mai ales de tipologii de personaje magistral create. Sunt ciudati, urati, schizofrenici si unici, niste actori care de altfel sunt placuti si chiar frumosi. Doar ca prin machiaj, in acest film, se spune jumatate de poveste. Chipurile acelea sinistre or sa te bantuie mult timp. Strict din perspectiva machiajului pot sa ii acord o nota de 10, absolut meritata. Per total, desi este un horror, filmul nu te sperie aproape deloc, un esec, din punctul meu de vedere. E adevarat ca pare realizat in cu totul alt scop decat a fi un horror si aici imi aminteste de Casa lui Jack, a lui Von Trier. Chiar si asa insa, cateva scene care sa te anime in toata aceasta incordare, imi dau acum seama ca ajutau mult. Incununau incrancenarea cu care, asa cum am spus, te agati de fiecare secventa, chiar si de cadrele nenecesare. Nota 6,89!

Pt pasionatii de horror sau pentru cei cu asteptari mari, tin sa admit ca nu e un horror in adevaratul sens, aproape deloc. Dar subiectul si desfasurarea actiunii reuseste sa te tina conectat si intr-o tensiune anxioasa pe toata durata filmului, iar daca il mai si vezi in niste conditii asemanatoare filmului, reteta succesului e garantata. Filmul implica niste elemente religioase, elemente de poltergeist si ocultism dar nu intr-o cantitate convingatoare. Insa reuseste sa fie original si suficient de bun cat sa te zdruncine putin. Nu e un film mindfuck, dar e un horror psihologic. Nu mai vazusem de mult unul de genul..si ma saturasem de fantome si criminali dementi.De vazut!

Potențialul acestei idei este înfricoșător și simplul gând la un posibil astfel de viitor îmi ridică părul pe ceafă. . de groază.

Un film cu o atmosfera foarte apasatoare care te tine in suspans pana la final. Desfasurarea lenata a actiunii creeaza o stare de tensiune si neliniste pe tot parcursul filmului.

Cel mai prost film, inceputul a fost destul de ok,dar finalul a dat peste cap toata actiunea petrecuta in timpul filmului.Filmul nu merita vazut!

Un film excelent - ca multe dintre productiile A24. E un alt fel de horror, in care accentul e pus pe psihologia personajelor, pe jocul actorilor. Finalul - pe care unii il blameaza - are sens in totalitate, daca urmaresti faptele/psihicul/ritmul. Pentru mine, dupa ce am vazut “The Nun” - cel mai prost si mai plin de clisee horror din ultima perioada (de la filmul asta aveam asteptari), “Hereditary” a insemnat confirmarea ca inca se mai fac filme horror bune si ca nu tot ce e nou e si prost si cliseic.

Cea mai mare porcărie din ultimii 10 ani.O mizerie.

Vreau inapoi cele doua ore pierdute cu porcaria asta...

Foarte obositor si plictisitor..........................................................

Hereditary este un horror care te tine treaz orice ar fi, mi-a placut foarte tare

O mizerie de film,unul din cele mai proaste pe care le-am vazut vreodata.

Un film mediocru, are puține părți bune, prea puțin realist, multe părți plictisitoare.

O mare tampenie de film pierdere de timp , nu este bun aces film .Nu recomand nu se merita sa il vedeti

Am vazut filmul si am ajuns la o concluzie..
Ori filmul este o mare tampenie, ori este o capodopera pe care eu n-am inteles-o..
Prima jumatate a filmului (poate chiar primele 3 sferturi) promitea destul de mult. Dar finalul a fost haotic, nu am inteles mai nimic din el.
Multe detalii, aparent importante, la care nu s-a mai revenit..
Mda, acum ramane sa caut pe net o explicatie a filmului, poate ma lamuresc putin

Ciudat film.Pe alocuri, iti da fiori, pe alocuri, te surprinzi gandindu-te:C e mai e si nebunia asta?

o mare tampenie. psihologic sau nu , un horror de nebuni......

După o perioadă lungă de așteptare, am văzut în sfârșit Hereditary. Știind că e marca A24, i-am intuit calitatea.
Trailerul este promițător, echivoc, nu dezvăluie nimic - ba chiar m-a făcut să-mi imaginez cu totul altfel desfășurarea filmului, atunci când l-am văzut și revăzut.
Primul cadru al filmului deschide perspective, minimalizează realitatea și o aduce la forma unei case de păpuși.

Cadrele statice și clare, creează ambianță apăsătoare - un fundal ce permite fiecărui zgomot neînsemnat să fie vizibil. Starea de disconfort se intensifică cu fiecare suflu. Simți cum respirația personajelor îți sapă în ureche, la fel ca sunetul pe care îl face furculița când ia contact cu farfuria (moment ce mi-a amintit de The Killing of a Sacred Deer -2017- unde predomină aceeași atmosferă).
Personajele suferă în mod constant, sub vraja unui element ce va fi dezvăluit spre final.
Cu siguranță nu este un horror tipic. Înspăimântă prin stranietatea poveștii, a subiectului, nu prin scene bruște care tind să sperie privitorul doar pe moment.

Filmul are abilitatea de a se plimba mult timp, zgomotos, prin mintea ta, după vizionare. O abordare originală, o experiență coșmarească fondată pe tensiune și ocultism. Starea de încordare se va consuma printr-un final inedit, de o frumusețe stranie și hipnotizantă. E uimitor cum două ore de cinema îți provoacă neliniștea după care tânjeai inconștient

Un film plin de acțiune de la început până la sfârșit. Nu mai vorbesc de efectele speciale, care mie personal mi-au plăcut maxim ! În concluzie, fără a supăra pe veșnicii nemulțumiți și cârcotași, filmul merită văzut.
⏩⏩ hdmovieonline2018.blogspot.com
⏩⏩ regardercomplet25.blogspot.com
⏩⏩ movies.4khd.win
⏩⏩ watch.tutugson.com

Știe cineva daca am voie să intru la acest film (+18) daca am 13 ani Dar sunt însoțită de un adult ?

Buna,
Sunt de curand pe Cinemagia,si nu reusesc sa vad nici un film.
Ma poate ajuta cineva ce pasi am de urmat ?
Multumesc. :)

Cine spune ca acest film e o prostie, clar nu l-a inteles. Este un horror psihologic, pe toata durata filmului atmosfera a fost una apasatoare iar spre final se elucideaza tot misterul care este unul destul de socant.
Cine are asteptari de film comercial cu jump scare, recomand sa nu mearga la acest film.

Cel mai slab film vazut anul acesta. Chiar imi pare rau ca mi-am pierdut timpul privindu-l. Nu stiu cum pe IMDB are peste 7. Nu are actiune, nu are un ritm anume, finalul deplorant.

O capodopera cinematografica! Vi-l recomand! N-am vazut film mai bun decat asta! Merita toti banii! Daca stau sa ma gandesc mai bine cred ca o sa ma duc sa-l vad iar!

Un film care, desi pare a fi horor, vizeaza secretele de familie si modul in care acestea se manifesta in dinamica ei. Istoricul de boli psihiatrice in familia de baza si modul in care acestea isi loc in familia de actuala, elementele de scindare a personalitatii si decompensare a unor membrii din familie, toate in functie de crizele existentiale prin care trece familia ma fac sa recomand acest film. Finalul un pic cam grotesc, insa chiar si el poate avea o explicatie logica pe firul actiunii.

Un film execrabil!!!! O mizerieeeee!!
Actori mediocri!!!!

Revin cu detalii după ce l-am vizionat aseară. Un film nu pentru toată lumea. O atmosfera terifianta, apăsătoare in care actorii joaca senzațional. Un mind-fuck cu o coloana sonora fantastica. Nu exista Jump scade ceea ce este de laudat. In afara de Conjuring, am văzut doar mizerii in ultima vreme. Un început senzațional pentru ca mai apoi sa se mai liniștească atmosfera. Dacă pe la mijloc îl făceau mai "energic", ar fi fost o capodopera. Chiar și așa, îl plasez acolo sus ălaturi de Conjuring. 9/10.

P.S. Bineînțeles ca erau câțiva retarzi in sala care se așteptau sa vadă monștrii.

Recomand să aşteptati sa vedeți acasă filmul. La cinema, ai toate şansele să dai peste genul de "amatori de film" care să îti strice experiența prin incapacitatea lor de a sta în linişte pentru mai mult de jumătate de minut. E de înțeles, "Hereditary" nu e pentru oricine.

Este un horror psihologic prin excelență. Un film foarte deștept, gândit, cu actori buni, plot original și cu final tulburător. Lung și îngrozitor, este o drama ce se împletește cu un mister fin, ce în final evoluează către nebunie, un horror dramatic al unui sentiment de disperare și neînțelegere. Nu se recomandă unui minor, dar nici unui adult ce se așteaptă la un "film de groaza" la care poate crăpa semințe între dinți.

Din acest motiv probabil publicul roman care cauta jumpscare-uri ieftine o sa-l displaca. (nu generalizez, dar spun acest lucru pentru ca am dat de persoane de genul). Este un horror ce da de gandit si trebuie revazut pentru a observa toate detaliile.
Tulburator, profund, infricosator, cu o performanta de zile mari din partea lui Toni Collete. Si un debut regizoral de zile mari din partea lui Ari Aster.

Un film extrem de prost! Mai prost decat 'Mamma!' E de groaza doar pt ca actorii sunt f f urati. Nota 2.

Însfarsit un film de groaza 18+! Pana akm numai filme 15+ si m-am saturat!!