Părerea criticului
Mare succes comercial (se pare ca detine si recordul la incasari pentru gen), Liceul muzical: Anul absolvirii este a treia parte a unei francize Disney, dar prima care ajunge pe marile ecrane. Chiar daca spectatorii din Romania vor porni cu un handicap (cine naiba sunt Troy si Gabriella si de ce unelteste cu atata ravna Sharpay?), acest Liceul Musical Revolutions s-ar putea sa aiba lipici si la noi: copiii sunt veseli, canta, danseaza, se iubesc, iar in ochii lor licaresc stelele.
Ca sa simplificam lucrurile: ii avem pe Troy (Zac Efron), liderul echipei de baschet, si pe frumoasa Gabriella (Vanessa Hudgens), ultima avand si ideea de la baza filmului: cum este ultimul an de liceu, toti elevii ar trebui sa se implice in producerea unui muzical, astfel incat aceasta minunata perioada din viata sa se termine cum se cuvine, cu focuri de artificii, adica. Bineinteles, exista si probleme existentiale: Troy habar n-are ce facultate va urma, chiar daca parintii lui au ales deja una. Mai mult, e foarte posibil ca Gabriella sa urmeze o alta facultate, ceea ce le pune in pericol relatia. Dar fii fara grija, caci o cantare rezolva intotdeauna situatia, indiferent daca aceasta are loc pe terenul de baschet (Zac Efron transpirat), in casuta din copac (Zac Efron cu mantie de Superman pe el), pe acoperisul plin de flori al liceului (Zac Efron privind printre gene) si asa mai departe.
Scenografia excelenta a filmului (Troy si restul nu numai canta, ci si se lasa prinsi in complicate coregrafii in ritmul carora respira intreg liceul) nu este dublata si de o coloana sonora pe masura. Chiar daca vocile actorilor nu gresesc nici macar o data (desi se vede clar ca toate melodiile au fost inregistrate in studio si ca Efron si restul fac playback), compozitorii se pare ca sunt toti fani Michael Jackson, nereusind nicio melodie a carei noutate sa te frapeze. Coregrafiile, in schimb, sunt excelente, astfel incat problemele absolventilor de liceu americani (foarte diferite aici de cele din Placinta americana sau Super-rai) sa fie mai usor de inghitit, desi sunt edulcorate si slefuite la maxim pentru a face liceanul din noi sa vibreze.
Ca sa simplificam lucrurile: ii avem pe Troy (Zac Efron), liderul echipei de baschet, si pe frumoasa Gabriella (Vanessa Hudgens), ultima avand si ideea de la baza filmului: cum este ultimul an de liceu, toti elevii ar trebui sa se implice in producerea unui muzical, astfel incat aceasta minunata perioada din viata sa se termine cum se cuvine, cu focuri de artificii, adica. Bineinteles, exista si probleme existentiale: Troy habar n-are ce facultate va urma, chiar daca parintii lui au ales deja una. Mai mult, e foarte posibil ca Gabriella sa urmeze o alta facultate, ceea ce le pune in pericol relatia. Dar fii fara grija, caci o cantare rezolva intotdeauna situatia, indiferent daca aceasta are loc pe terenul de baschet (Zac Efron transpirat), in casuta din copac (Zac Efron cu mantie de Superman pe el), pe acoperisul plin de flori al liceului (Zac Efron privind printre gene) si asa mai departe.
Scenografia excelenta a filmului (Troy si restul nu numai canta, ci si se lasa prinsi in complicate coregrafii in ritmul carora respira intreg liceul) nu este dublata si de o coloana sonora pe masura. Chiar daca vocile actorilor nu gresesc nici macar o data (desi se vede clar ca toate melodiile au fost inregistrate in studio si ca Efron si restul fac playback), compozitorii se pare ca sunt toti fani Michael Jackson, nereusind nicio melodie a carei noutate sa te frapeze. Coregrafiile, in schimb, sunt excelente, astfel incat problemele absolventilor de liceu americani (foarte diferite aici de cele din Placinta americana sau Super-rai) sa fie mai usor de inghitit, desi sunt edulcorate si slefuite la maxim pentru a face liceanul din noi sa vibreze.
