Himmelverbot (2014)

Camera mea e Sony. A lu' ăla e Phillips. A lui bate mai aproape, vede doar șuncă, salam... A mea vede mai departe, mult mai departe. Camera mea are punctul de focalizare mult mai puternic decât orice camera. Vezi? Când o pun așa, focalizez mai mult cer. Stai să schimb caseta...

Bărbatul care vorbește, cu o mână strecurată printre barele de metal ale ferestrei celulei de închisoare, se numește Gavril Hrib. Camera despre care vorbește e, de fapt, o oglindă care îl ajută să vadă ce se întâmplă "afară" - un "afară" pe care Hrib nu l-a mai văzut de aproximativ 21 ani.

Hrib a fost protagonistul lui Andrei Schwartz în documentarul Jailbirds despre viața din închisoarea Rahova. Când Hrib se pregătește pentru eliberarea din închisoare, după 10 ani de la prima filmare și 21 de la condamnare, îl sună pe Schwartz. Timpul e, de cele mai multe ori, un ingredient esențial în filmul documentar, care contribuie la nuanțarea vieților și relațiilor documentate de cameră, inclusiv a celei dintre regizor și protagonist. Cinematografia românească nu cunoaște un alt documentar longitudinal extins pe o durată comparabilă cu cea a proiectului lui Andrei Schwartz - un film despre vinovăție și conștiință, despre un om care încearcă să-și găsească locul într-o lume care nu-l vrea și pe care n-o mai recunoaște, și despre un regizor care petrece ani de zile încercând să-l înțeleagă.