Părerea criticului
Noul serial BBC One și HBO His Dark Materials/Materiile întunecate va putea fi urmărit pe platforma de streaming HBO GO din 4 noiembrie. Serialul va fi difuzat la HBO în fiecare marți, din 5 noiembrie, de la ora 20:00. Cinemagia a văzut priul episod și vă spune la ce să vă așteptați.
Inspirat din romanul omonim al lui Philip Pullman, Materiile Întunecate este o ecranizare ce surprinde în altă manieră universul paralel pe care l-am mai văzut în lungmetrajul Busola de Aur. De data aceasta un serial, Materiile Întunecate conturează elementele cheie ale acestui univers: o istorie alternativă într-o lume paralelă cu o geografie proprie, cu o tehnologie diesel-punk, într-o lume care amestecă Evul Mediu și inchiziția, cu iluminismul de secol XVIII și cu mijloacele începutului secolului XX - perioada în care se făceau primele expediții către Poli și în care oamenii călătoreau cu dirijabile. Primul episod a fost dens, cu un univers fantasy coerent, o desfășurare uluitoare de forțe scenografice, cu un buget uriaș de producție, un înlocuitor merituos al serialului Urzeala Tronurilor, în care ne atașăm deja de protagonistă, orfana Lyra (Dafne Keen), crescută între zidurile Universității din Oxford, un copil agil, curios, aventuros, cu o inimă mare (va pleca într-o misiune de căutare a prietenului ei, Roger, în pofida necunoscutului care se ridică înaintea ei).
În această lume, sufletul apare sub o formă concretă, a unui animal vorbitor care însoțește mereu proprietarul iar specia din care face parte reflectă trăsăturile dominante ale posesorului: curiozitate, forță și curaj, înțelepciune, viclenie ori inocență. Este o idee fantasy remarcabilă.
În această lume cu valori similare celei în care trăim există - bineînțeles - eroi negativi: Magisteriumul, o combinație de francmasonerie și biserică atotputernică, al cărei principal scop este de a împiedica restul lumii să ajungă la adevăr și la cunoaștere. Pe parcursul serialului, anticipăm că această sinistră Inchiziție supra-statală care controlează totul va arunca în luptă cele mai perfide mijloace. Ideea nu este nouă și a fost vehiculată încă din secolul XIX de mișcările laice, care demonizau biserica în general și o asociau cu obscurantismul, înapoierea și în general cu lipsa de libertate. De altfel, subtextul antireligios și anti-clerical al cărții și implicit al filmului a făcut Busola de Aur să fie premiat de către organizațiile ateiste.
Advertisement
Eroina (Dafne Keen) va face, evident, o călătorie a cunoașterii, înarmată cu îndrăzneală, curiozitate dar și cu un gadget care ne face invidioși - Alethiometrul („aletheia” înseamnă în greacă „adevăr”) care îl ajută pe posesor să descopere adevărul. Lyra o va lua pe urmele unchiului ei, prototipul exploratorului aventurier al începutului de secol XX european - lordul Asriel (James McAvoy), ce o avertizase că „Nordul nu este un loc pentru copii”. Vor începe explorarea Nordului, acea lume primejdioasă care nu ascunde nu doar provocarea frigului, a pustietății și a necunoscutului, însă și cheia descoperirii unor adevăruri fundamentale. În primul episod, lordul Asriel (James McAvoy) revine la Oxford din îndepărtatul Nord, pentru a semnala o descoperire pe care a făcut-o și care ar putea zgudui din temelii autoritatea Magisteriumului. Tot acum, în primul episod, facem cunoștință cu doamna Coulter (Ruth Wilson), care o va lua pe Lyra la Londra, cu intenții încă neclare. Doamna Coulter îi povestește Lyrei despre Urșii cu zale din Nord, pe care urmează să îi vedem în episoadele viitoare.
Înțelegem că Nordul este, în esență, o metaforă a lumii către care mica eroina, orfana Lyra Belaqua (Dafne Keen), se îndreaptă. Nu este o coincidență că personajul principal este tânără eroină - și nu un tânăr, și nici că Lyra este exact la vârsta la care un copil ar trebui să cunoască lumea așa cum este (nu cum i se spune că ar fi) și la care începe să devină altceva. Călătoria ei este, în fond, o metaforă pentru cunoașterea adevărului, iar pretențiosul alethiometru auriu nu este altceva decât o metaforă pentru o calitate dobândită odată cu maturizarea: discernământul.
Serialul ne va purta prin aventuri, lupte în Nordul înghețat, intrigi și drame. Însă, în spatele acestei povești, rămâne mesajul autorului cărții: copiii trebuie să crească inteligenți, independenți și să aleagă singuri, iar tinerele fete să lupte pentru drepturile lor, indiferent de ceea ce tradiția și valorile patriarhale le-ar putea impune.
Inspirat din romanul omonim al lui Philip Pullman, Materiile Întunecate este o ecranizare ce surprinde în altă manieră universul paralel pe care l-am mai văzut în lungmetrajul Busola de Aur. De data aceasta un serial, Materiile Întunecate conturează elementele cheie ale acestui univers: o istorie alternativă într-o lume paralelă cu o geografie proprie, cu o tehnologie diesel-punk, într-o lume care amestecă Evul Mediu și inchiziția, cu iluminismul de secol XVIII și cu mijloacele începutului secolului XX - perioada în care se făceau primele expediții către Poli și în care oamenii călătoreau cu dirijabile. Primul episod a fost dens, cu un univers fantasy coerent, o desfășurare uluitoare de forțe scenografice, cu un buget uriaș de producție, un înlocuitor merituos al serialului Urzeala Tronurilor, în care ne atașăm deja de protagonistă, orfana Lyra (Dafne Keen), crescută între zidurile Universității din Oxford, un copil agil, curios, aventuros, cu o inimă mare (va pleca într-o misiune de căutare a prietenului ei, Roger, în pofida necunoscutului care se ridică înaintea ei).
În această lume, sufletul apare sub o formă concretă, a unui animal vorbitor care însoțește mereu proprietarul iar specia din care face parte reflectă trăsăturile dominante ale posesorului: curiozitate, forță și curaj, înțelepciune, viclenie ori inocență. Este o idee fantasy remarcabilă.
În această lume cu valori similare celei în care trăim există - bineînțeles - eroi negativi: Magisteriumul, o combinație de francmasonerie și biserică atotputernică, al cărei principal scop este de a împiedica restul lumii să ajungă la adevăr și la cunoaștere. Pe parcursul serialului, anticipăm că această sinistră Inchiziție supra-statală care controlează totul va arunca în luptă cele mai perfide mijloace. Ideea nu este nouă și a fost vehiculată încă din secolul XIX de mișcările laice, care demonizau biserica în general și o asociau cu obscurantismul, înapoierea și în general cu lipsa de libertate. De altfel, subtextul antireligios și anti-clerical al cărții și implicit al filmului a făcut Busola de Aur să fie premiat de către organizațiile ateiste.
Advertisement
Eroina (Dafne Keen) va face, evident, o călătorie a cunoașterii, înarmată cu îndrăzneală, curiozitate dar și cu un gadget care ne face invidioși - Alethiometrul („aletheia” înseamnă în greacă „adevăr”) care îl ajută pe posesor să descopere adevărul. Lyra o va lua pe urmele unchiului ei, prototipul exploratorului aventurier al începutului de secol XX european - lordul Asriel (James McAvoy), ce o avertizase că „Nordul nu este un loc pentru copii”. Vor începe explorarea Nordului, acea lume primejdioasă care nu ascunde nu doar provocarea frigului, a pustietății și a necunoscutului, însă și cheia descoperirii unor adevăruri fundamentale. În primul episod, lordul Asriel (James McAvoy) revine la Oxford din îndepărtatul Nord, pentru a semnala o descoperire pe care a făcut-o și care ar putea zgudui din temelii autoritatea Magisteriumului. Tot acum, în primul episod, facem cunoștință cu doamna Coulter (Ruth Wilson), care o va lua pe Lyra la Londra, cu intenții încă neclare. Doamna Coulter îi povestește Lyrei despre Urșii cu zale din Nord, pe care urmează să îi vedem în episoadele viitoare.
Înțelegem că Nordul este, în esență, o metaforă a lumii către care mica eroina, orfana Lyra Belaqua (Dafne Keen), se îndreaptă. Nu este o coincidență că personajul principal este tânără eroină - și nu un tânăr, și nici că Lyra este exact la vârsta la care un copil ar trebui să cunoască lumea așa cum este (nu cum i se spune că ar fi) și la care începe să devină altceva. Călătoria ei este, în fond, o metaforă pentru cunoașterea adevărului, iar pretențiosul alethiometru auriu nu este altceva decât o metaforă pentru o calitate dobândită odată cu maturizarea: discernământul.
Serialul ne va purta prin aventuri, lupte în Nordul înghețat, intrigi și drame. Însă, în spatele acestei povești, rămâne mesajul autorului cărții: copiii trebuie să crească inteligenți, independenți și să aleagă singuri, iar tinerele fete să lupte pentru drepturile lor, indiferent de ceea ce tradiția și valorile patriarhale le-ar putea impune.
