M-am inselat. Am platit un abonament la tiff sa vad filmul acesta. E mediocru. Singurul actor bun apare pentru cateva secunde.
user-62db8f47adbae
pe 22 August 2023 20:41
Filmul chiar mi-a placut, actori foarte buni si povesti interesante. Ceva in genul episoadelor din Seinfeld, scene din viata de zi cu zi povestite cu un umor de calitate.
R_Afc
pe 16 August 2023 16:28
Marea problemă a filmului este că nu se întîmplă nimic, o problemă destul de mare, ba chiar esențială. Nu îți oferă nimic profund, nimic de zgâriat, nimic de scrijelit, nimic de scărpinat, nimic de scos, nimic de spus etc. Sunt niște schițe mai mult sau mai puțin inspirate, cu actori buni, dar care nu ascund nimic în spatele lor. Au venit la muncă, s-au pontat, și-au încasat salariul și s-au întors acasă.
Cesc Gay ambalează cinci scurtmetraje cu un fir narativ foarte subțire și încearcă să împiedice prăbușirea casei fără fundație. La început reușește și chiar îți dă speranțe, dar spre final nu mai are cum să țină în picioare artificiul.
Avem o producție de o plictiseală transcedentală, stai și te uiți cum se usucă vopseaua pe pereți, dar dată fiind lipsa absolută de așteptări, filmul devine pe alocuri revigorant. Actorii înșiși știu că aceasta va fi o lucrare minoră în cariera lor și decid să se distreze cât pot de mult, dându-și frâu liber. Anna Castillo, o improvizatoare înnăscută, este, fără îndoială, pata de culoare a acestei torpopeli nesfîrșite. Povestea ei este elementară în dezvoltare, dar reușește să o pună în valoare și să o facă hilară.
Filmul chiar are multă intrigă, are ingredientele necesare pentru o reușită la festivale comunale, dar este total lipsită de forță. Cu excepția primelor două schițe, îți dă senzația că lipsește ceva care ar putea să îmbogățească fiecare poveste. Un film aparte, printre puținele care îți induc o stare de lene, ceea ce nu este puțin lucru. Gay își lasă poveștile agățate pe sîrmă, ca și cum s-ar fi plictisit de propria idee și de scenarii care încep întotdeauna cu entuziasm și sfîrșesc prin a se sfărîma, nici măcar pe el nu îl mai captivează. Las-o, bă, că merge așa, ne-am obișnuit cu ea.
Regizorul nu-și asumă riscuri în niciun moment. Merge regulamentar, cu mîinile la spate, bea apă plată cu lamîie bio, neapărat bio, cumpărată din supermarket. Nici măcar punctul de plecare nu este suficient de surprinzător pentru a menține atenția spectatorului, nici răsturnările de situație nu depășesc un gag ocazional, ajungînd la momente de reală confuzie în cea de-a doua poveste și de plictiseală abisală în cea de-a cincea.
Cesc Gay ambalează cinci scurtmetraje cu un fir narativ foarte subțire și încearcă să împiedice prăbușirea casei fără fundație. La început reușește și chiar îți dă speranțe, dar spre final nu mai are cum să țină în picioare artificiul.
Avem o producție de o plictiseală transcedentală, stai și te uiți cum se usucă vopseaua pe pereți, dar dată fiind lipsa absolută de așteptări, filmul devine pe alocuri revigorant. Actorii înșiși știu că aceasta va fi o lucrare minoră în cariera lor și decid să se distreze cât pot de mult, dându-și frâu liber. Anna Castillo, o improvizatoare înnăscută, este, fără îndoială, pata de culoare a acestei torpopeli nesfîrșite. Povestea ei este elementară în dezvoltare, dar reușește să o pună în valoare și să o facă hilară.
Filmul chiar are multă intrigă, are ingredientele necesare pentru o reușită la festivale comunale, dar este total lipsită de forță. Cu excepția primelor două schițe, îți dă senzația că lipsește ceva care ar putea să îmbogățească fiecare poveste. Un film aparte, printre puținele care îți induc o stare de lene, ceea ce nu este puțin lucru. Gay își lasă poveștile agățate pe sîrmă, ca și cum s-ar fi plictisit de propria idee și de scenarii care încep întotdeauna cu entuziasm și sfîrșesc prin a se sfărîma, nici măcar pe el nu îl mai captivează. Las-o, bă, că merge așa, ne-am obișnuit cu ea.
Regizorul nu-și asumă riscuri în niciun moment. Merge regulamentar, cu mîinile la spate, bea apă plată cu lamîie bio, neapărat bio, cumpărată din supermarket. Nici măcar punctul de plecare nu este suficient de surprinzător pentru a menține atenția spectatorului, nici răsturnările de situație nu depășesc un gag ocazional, ajungînd la momente de reală confuzie în cea de-a doua poveste și de plictiseală abisală în cea de-a cincea.