Părerea criticului
Ho-ho-ho mi-a placut pentru ca mi-a indus (datorita inceputului) starea aceea de basm, de Sarbatori, sentimentul acela cald pe care il simtim cand suntem acasa, cu cei dragi alaturi, in fata bradului, cantand colinde. M-a emotionat relatia frumoasa pe care personajul mamei si al baiatului au reusit s-o creeze. N-a fost nimic fals, nimic fortat.
Si pe parcurs, atat alina chivulescu cat si baiatul (desi cu defect de vorbire - dar poate ca asta era ideea, sa ni se faca simpatic pentru ca e rarait) au jucat foste convingator.
Nu mi-a placut, pe de alta parte, naivitatea filmului, cu totul. Identificam poantele pentru ca erau scrise ca la carte, dar nu pentru ca ma faceau cu adevarat sa rad.
Comicul a cazut in burlesc o data cu personajul craciunitei, care nu cred ca era necesar.
Avem parte de cateva efecte speciale, si cam atat. Povestea nu ar fi rea deloc, desi - iarasi - in terorie ar fi posibil ca o mama sa-si lase copilul in mall sa o astepte pana vin mecanicii in parcare sa vada ce-i cu masina. Dar, in realitate, nu prea se intampla.
Nota mea pentru film: 7 (un plus pentru ca iata, avem macar un film tematic, un film cu Craciunul - acum spre sfarsit de an).