Părerea criticului
Cu fix nouă ani în urmă se lansa în România Sherlock Holmes, în regia lui Guy Ritchie, o comedie de acțiune cu Robert Downey Jr în rolul strălucitului detectiv, cu o continuare în 2011 și un sequel programat pentru 2020.
Downey Jr făcea un Sherlock Holmes agitat, frământat, isteric, vulnerabil, departe de portretul creionat de scriitorul Conan Doyle stilatului personaj și de intenția filmului de a oferi publicului un personaj mai „relaxat”. Tot o comedie cu celebrul detectiv s-a lansat și acum pe ecrane, cu Will Ferrell în rolul lui Holmes. Poate că „scorțosul” personaj merita o tratare în cheie comică, pentru detensionarea frunții lui încruntate, dar nu Ferrell e omul potrivit.
Actorul încearcă o abordare în cheie comico-parodică a lui Sherlock Holmes, în comedia Holmes și Watson. Dar nu reușește decât maimuțăreli, momente scabroase, umor (negru) îndoielnic, idiosincrazii și gaguri. Alături de el, John C. Reilly aduce mai multă consistență lui Watson, credinciosul asistent al detectivului. Împreună, Holmes și Watson - în varianta Will Ferrell/John C. Reilly - sunt un „Tăntălăul și Gogomanul” în costume de epocă. Singurele scenografia și imaginea mai „ridică” filmul.
Producția Holmes și Watson se bazează pe o contradicție supărătoare: păstrează modul original şi încâlcit în care Holmes abordează probele şi indiciile fiecărui caz, mod ce arată o inteligență ascuțită, dar - în același timp - îi prezintă pe Holmes și Watson ca pe doi idioți.
Efectul comic vine majoritar din gaguri, dar și din câteva contraste: Holmes cel din cărți e stilat, Will Ferrell face din detectiv un mojic (printre altele, e misogin cu dna dr. Grace Hart, jucată de Rebecca Hall). Sherlock Holmes cel din scrierile lui Arthur Conan Doyle e distins, un gentleman, Ferrell e grosolan, detectivul din romane e inteligent, Ferrell compune un idiot. Holmes întruchipa calmul imperturbabil, Ferrell urlă isteric după
dna. Hudson (Kelly Macdonald), menajera.
În concluzie, e puțin probabil să iasă cineva „distrat” de la comedia Holmes & Watson.
Downey Jr făcea un Sherlock Holmes agitat, frământat, isteric, vulnerabil, departe de portretul creionat de scriitorul Conan Doyle stilatului personaj și de intenția filmului de a oferi publicului un personaj mai „relaxat”. Tot o comedie cu celebrul detectiv s-a lansat și acum pe ecrane, cu Will Ferrell în rolul lui Holmes. Poate că „scorțosul” personaj merita o tratare în cheie comică, pentru detensionarea frunții lui încruntate, dar nu Ferrell e omul potrivit.
Actorul încearcă o abordare în cheie comico-parodică a lui Sherlock Holmes, în comedia Holmes și Watson. Dar nu reușește decât maimuțăreli, momente scabroase, umor (negru) îndoielnic, idiosincrazii și gaguri. Alături de el, John C. Reilly aduce mai multă consistență lui Watson, credinciosul asistent al detectivului. Împreună, Holmes și Watson - în varianta Will Ferrell/John C. Reilly - sunt un „Tăntălăul și Gogomanul” în costume de epocă. Singurele scenografia și imaginea mai „ridică” filmul.
Producția Holmes și Watson se bazează pe o contradicție supărătoare: păstrează modul original şi încâlcit în care Holmes abordează probele şi indiciile fiecărui caz, mod ce arată o inteligență ascuțită, dar - în același timp - îi prezintă pe Holmes și Watson ca pe doi idioți.
Efectul comic vine majoritar din gaguri, dar și din câteva contraste: Holmes cel din cărți e stilat, Will Ferrell face din detectiv un mojic (printre altele, e misogin cu dna dr. Grace Hart, jucată de Rebecca Hall). Sherlock Holmes cel din scrierile lui Arthur Conan Doyle e distins, un gentleman, Ferrell e grosolan, detectivul din romane e inteligent, Ferrell compune un idiot. Holmes întruchipa calmul imperturbabil, Ferrell urlă isteric după
dna. Hudson (Kelly Macdonald), menajera.
În concluzie, e puțin probabil să iasă cineva „distrat” de la comedia Holmes & Watson.
