Părerea criticului
În competiţia pentru Palme d'Or 2012, Holy Motors îl arată pe Denis Lavant în pielea a 11 personaje, jucând rolul unui om de afaceri, Domnului Oscar, capabil să îşi schimbe înfăţişarea de-a lungul călătoriei sale prin Paris, într-o limuzină albă. Rutina lui zilnică de "întâlniri de afaceri" poate fi de fapt un vis sau ceva cu totul diferit.
Lavant este când asasin, când mare industriaş, bancher, când cerşetoare, când monstru, când tată de familie etc. În fiecare rol plonjează cu toată fiinţa sa, acompaniat doar de Celine, şoferiţa limuzinei sale luxoase devenite acum casă, birou, studio de machiaj. Dar care este adevărata sa viaţă, adevărata sa familie? Şi unde sunt camerele de filmat, "Sfintele motoare"?
Peter Howell, de la Toronto Star, numea Holy Motors cea mai revigorantă experienţă cinematografică a lui 2012, o poveste misterioasă într-o lume aflată în mişcare. Scena de început a filmului este cu regizorul Leos Carax însuşi, care se trezeşte dintr-un vis, intră printr-un perete cortină şi începe să privească un public adormit dintr-un cinematograf. Scena e la fel de stranie (şi cu o coloană sonoră potrivită) ca şi un film de David Lynch.
Într-una din cele mai ciudate secvenţe, monstrul care mănâncă flori apare deodată în cimitirul Pere Lachaise, unde face echipa unei sesiuni foto de modă să o ia la goană, răpind apoi fotomodelul, jucat de Eva Mendes. Apoi, gata de o aventură sexuală, primeşte în schimb un cântec de leagăn. În Holy Motors, Carax descoperă cealaltă latură a sinelui uman: călătoria lui, lungă de o zi, e o sărbătorire prudentă, un cântec funebru servit în forma concentrată de către o formaţie de acordeonişti. Totul în cursul unei singure zile, scria Sheri Linden de la Los Angeles Times.
"Fermecător de straniu şi pervers în mod intenţionat, Holy Motors oferă un adevărat festin vizual, alături de o povestire care vrăjeşte şi care provoacă la modul sfidător"- e concluzia celor de la rottentomatoes.com.
Lavant este când asasin, când mare industriaş, bancher, când cerşetoare, când monstru, când tată de familie etc. În fiecare rol plonjează cu toată fiinţa sa, acompaniat doar de Celine, şoferiţa limuzinei sale luxoase devenite acum casă, birou, studio de machiaj. Dar care este adevărata sa viaţă, adevărata sa familie? Şi unde sunt camerele de filmat, "Sfintele motoare"?
Peter Howell, de la Toronto Star, numea Holy Motors cea mai revigorantă experienţă cinematografică a lui 2012, o poveste misterioasă într-o lume aflată în mişcare. Scena de început a filmului este cu regizorul Leos Carax însuşi, care se trezeşte dintr-un vis, intră printr-un perete cortină şi începe să privească un public adormit dintr-un cinematograf. Scena e la fel de stranie (şi cu o coloană sonoră potrivită) ca şi un film de David Lynch.
Într-una din cele mai ciudate secvenţe, monstrul care mănâncă flori apare deodată în cimitirul Pere Lachaise, unde face echipa unei sesiuni foto de modă să o ia la goană, răpind apoi fotomodelul, jucat de Eva Mendes. Apoi, gata de o aventură sexuală, primeşte în schimb un cântec de leagăn. În Holy Motors, Carax descoperă cealaltă latură a sinelui uman: călătoria lui, lungă de o zi, e o sărbătorire prudentă, un cântec funebru servit în forma concentrată de către o formaţie de acordeonişti. Totul în cursul unei singure zile, scria Sheri Linden de la Los Angeles Times.
"Fermecător de straniu şi pervers în mod intenţionat, Holy Motors oferă un adevărat festin vizual, alături de o povestire care vrăjeşte şi care provoacă la modul sfidător"- e concluzia celor de la rottentomatoes.com.
