Nu m -a impresionat prea mult, mai ales ca și coloana sonora este deficitara, de multe ori dialogurile sunt ininteligibile în romaneste, noroc cu subtitrarea în engleza, dar care este minimala.
Jocul psihologic se desfășoară în doua direcții tensionate: relația sociala dintre stapan și sluga, și cea religioasa dintre creștin evreu.
Din păcate, cele două personaje centrale - Leiba și Gheorghiță - nu câștigă în profunzime personală, ci ramin doar simboluri în aceste teme.
As zice ca lipsesc cadrele apropiate, iar framintarea enorma a lui Leiba trebuie doar ghicita. Gheorghiță pare un proletar urban, prea puțin țăran.
Textul lui Caragiale e mai profund prin violenta limbajului, care, desigur, în zilele noastre ar ridica obiecții. Însă lumea de atunci nu poate fi redata onest și semnificativ dacă o ajustam la regulile de azi, adică sa nu supărăm pe unii și alții.
Nici deznodământul nu e același, la Caragiale fiind mult mai grotesc, dar clar.
Desigur, autorul filmului menționează ca e o adaptare.
Transpunerea prozei (tragice) lui Caragiale în film este extrem de dificilă, , de aceea chiar și asa filmul de apreciat.
Desigur, autorul ne zice ca e o adaptare.
ancota
pe 30 Octombrie 2024 18:37
Vreau să spun de la început că filmul nu e chiar pentru oricine. Nu e un film de mall, deși datorită imaginii deosebite și mai ales a modului în care e făcut, e un film care merită văzut la cinematograf.
Filmul beneficiază de o scenografie deosebită ce reușește să recreeze lumea satului românesc de la începutul anilor 1900. Aceasta, dublată de imagine, chiar în absența muzicii, reușește să creeze o atmosferă aparte în care tensiunea, dozată în mod egal pe parcursul filmului, menține atenția spectatorului până la final.
Povestea, deși simplă, este bine spusă, fiind ajutată de dialogurile foarte bine scrise și la fel de bine rostite de către toți actorii. Mi se pare că regizorul a realizat o performanța deosebită reușind să-i determine pe toți să fie foarte sus. Bravo!
Cred că e de departe cel mai bun film românesc lansat în toamna asta. Mie mi-a plăcut mai ales pentru modul deosebit de atent și minuțios în care sunt compuse cadrele. Felul în care e exploatată geografia locului, modul creativ în care sunt folosite oglinzile, interioarele luminate foarte plastic asigură filmului o imagine ce ajută foarte mult poveștea.
De asemenea mi-a plăcut această abordare foarte sinceră, oarecum brutală și fără menajamente a realității satului românesc din anii 1900 care e clar în contradicție cu tendințele actuale, însă aduce un mare plus de autencititate și naturalețe întregului film.
Felicitări, tuturor!
Jocul psihologic se desfășoară în doua direcții tensionate: relația sociala dintre stapan și sluga, și cea religioasa dintre creștin evreu.
Din păcate, cele două personaje centrale - Leiba și Gheorghiță - nu câștigă în profunzime personală, ci ramin doar simboluri în aceste teme.
As zice ca lipsesc cadrele apropiate, iar framintarea enorma a lui Leiba trebuie doar ghicita. Gheorghiță pare un proletar urban, prea puțin țăran.
Textul lui Caragiale e mai profund prin violenta limbajului, care, desigur, în zilele noastre ar ridica obiecții. Însă lumea de atunci nu poate fi redata onest și semnificativ dacă o ajustam la regulile de azi, adică sa nu supărăm pe unii și alții.
Nici deznodământul nu e același, la Caragiale fiind mult mai grotesc, dar clar.
Desigur, autorul filmului menționează ca e o adaptare.
Transpunerea prozei (tragice) lui Caragiale în film este extrem de dificilă, , de aceea chiar și asa filmul de apreciat.
Desigur, autorul ne zice ca e o adaptare.
Filmul beneficiază de o scenografie deosebită ce reușește să recreeze lumea satului românesc de la începutul anilor 1900. Aceasta, dublată de imagine, chiar în absența muzicii, reușește să creeze o atmosferă aparte în care tensiunea, dozată în mod egal pe parcursul filmului, menține atenția spectatorului până la final.
Povestea, deși simplă, este bine spusă, fiind ajutată de dialogurile foarte bine scrise și la fel de bine rostite de către toți actorii. Mi se pare că regizorul a realizat o performanța deosebită reușind să-i determine pe toți să fie foarte sus. Bravo!
Cred că e de departe cel mai bun film românesc lansat în toamna asta. Mie mi-a plăcut mai ales pentru modul deosebit de atent și minuțios în care sunt compuse cadrele. Felul în care e exploatată geografia locului, modul creativ în care sunt folosite oglinzile, interioarele luminate foarte plastic asigură filmului o imagine ce ajută foarte mult poveștea.
De asemenea mi-a plăcut această abordare foarte sinceră, oarecum brutală și fără menajamente a realității satului românesc din anii 1900 care e clar în contradicție cu tendințele actuale, însă aduce un mare plus de autencititate și naturalețe întregului film.
Felicitări, tuturor!