Părerea criticului
Fanii lui Jason Statham îl pot revedea în exact genul de film care l-a făcut celebru. Homefront spune povestea lui Phil Broker, un fost agent al diviziei antidrog americane care, după pierderea soţiei, se mută cu fiica sa într-un mic oraş unde nu vrea decât să lase în urmă trecutul violent. Bineînţeles, nu poate, pentru că oraşul cade pradă ambiţiei unui traficant mărunt, Gator (James Franco, într-o alegere cel puţin surprinzătoare de nou proiect cinematografic), iar câteva investigaţii ale acestuia îl vor transforma pe Broker în inamicul numărul unu al unei periculoase bande de motociclişti.
Filmul nu oferă nici mai mult, dar nici mai puţin decât ceea ce promite: tot ce se întâmplă pe ecran are rostul să-l aducă pe Jason Statham cât mai aproape de cât mai mulţi răufăcători, pe care îi "rezolvă" în multiple moduri. Ştii de la început că povestea nu se poate sfârşi decât violent, prin urmare toate confruntările construiesc gradual o dezlănţuire finală, iar aceasta este atât de fizică şi viscerală, încât i-ar putea face pe cei mai sensibili dintre spectatori să se întrebe de ce nu şi-au ales o comedie romantică.
Interesant este faptul că scenariul îi aparţine lui Sylvester Stallone, iar asta se vede în povestea extrem de clasică şi pe alocuri familiară. Homefront pare o versiune actualizată a lui Commando, hit din 1985 care îi consolida lui Arnold Schwarzenegger poziţia de star action al Hollywood-ului. De această dată nu mai vizităm nicio insulă exotică plină de soldaţi gata să dea o lovitură de stat, dar când un convoi de motociclişti se apropie de cabana retrasă a lui Broker ştii că de aici nu va ieşi nimic bun pentru ei.
Din păcate nu se poate spune despre Stallone decât că este un scenarist leneş: povestea îşi ia câteva libertăţi supărătoare şi înşiră coincidenţe peste coincidenţe ca să le dea avantaje personajelor negative, numai că spectatorul ştie la început că nu te pui cu Jason Statham, prin urmare totul pare artificial şi încropit: Homefront este echivalentul cinematografic al unui produs de patiserie pentru nepricepuţi, care promite să transforme o pungă cu praf într-o cremă de zahăr ars demnă de trei stele Michelin. Şi, din păcate, Homefront chiar ne-a făcut să credem că revenirea Winonei Ryder la actorie nu este o idee prea bună...
Cu toate acestea, filmului nu-i lipsesc deloc tensiunea, energia şi adrenalina, iar Stallone măcar îşi foloseşte lunga experienţă din seria Rambo pentru a aduce pe ecran câteva surprize action care chiar funcţionează. Confruntările fizice sunt bine coregrafiate, iar Jason Statham are ocazia să-şi exploreze talentul de actor şi datorită relaţiei protagonistului cu fiica sa, căreia vrea iniţial să-i ofere o existenţă normală, departe de nebunia oraşului şi a fostei sale profesii, iar apoi s-o apere chiar şi cu preţul vieţii.
Fanii genului action nu vor ieşi dezamăgiţi de la film, asta e clar.
Filmul nu oferă nici mai mult, dar nici mai puţin decât ceea ce promite: tot ce se întâmplă pe ecran are rostul să-l aducă pe Jason Statham cât mai aproape de cât mai mulţi răufăcători, pe care îi "rezolvă" în multiple moduri. Ştii de la început că povestea nu se poate sfârşi decât violent, prin urmare toate confruntările construiesc gradual o dezlănţuire finală, iar aceasta este atât de fizică şi viscerală, încât i-ar putea face pe cei mai sensibili dintre spectatori să se întrebe de ce nu şi-au ales o comedie romantică.
Interesant este faptul că scenariul îi aparţine lui Sylvester Stallone, iar asta se vede în povestea extrem de clasică şi pe alocuri familiară. Homefront pare o versiune actualizată a lui Commando, hit din 1985 care îi consolida lui Arnold Schwarzenegger poziţia de star action al Hollywood-ului. De această dată nu mai vizităm nicio insulă exotică plină de soldaţi gata să dea o lovitură de stat, dar când un convoi de motociclişti se apropie de cabana retrasă a lui Broker ştii că de aici nu va ieşi nimic bun pentru ei.
Din păcate nu se poate spune despre Stallone decât că este un scenarist leneş: povestea îşi ia câteva libertăţi supărătoare şi înşiră coincidenţe peste coincidenţe ca să le dea avantaje personajelor negative, numai că spectatorul ştie la început că nu te pui cu Jason Statham, prin urmare totul pare artificial şi încropit: Homefront este echivalentul cinematografic al unui produs de patiserie pentru nepricepuţi, care promite să transforme o pungă cu praf într-o cremă de zahăr ars demnă de trei stele Michelin. Şi, din păcate, Homefront chiar ne-a făcut să credem că revenirea Winonei Ryder la actorie nu este o idee prea bună...
Cu toate acestea, filmului nu-i lipsesc deloc tensiunea, energia şi adrenalina, iar Stallone măcar îşi foloseşte lunga experienţă din seria Rambo pentru a aduce pe ecran câteva surprize action care chiar funcţionează. Confruntările fizice sunt bine coregrafiate, iar Jason Statham are ocazia să-şi exploreze talentul de actor şi datorită relaţiei protagonistului cu fiica sa, căreia vrea iniţial să-i ofere o existenţă normală, departe de nebunia oraşului şi a fostei sale profesii, iar apoi s-o apere chiar şi cu preţul vieţii.
Fanii genului action nu vor ieşi dezamăgiţi de la film, asta e clar.
