Dacă vrei să vezi o găină care se plimbă prin toate cadrele,un copil care fumează,un adult care borăște, urinare,drogare,furie,violență gratuită,limbaj suburban și alte asemenea bijuterii cinematografice, nu rata această peliculă de doi bani. Se vrea a fi ceva profund psihologic,dar a ieșit o varză fără cap și fără coadă. O mizerie tipic americană,plină de clișee,cu veșnicii inadaptați care cad în patima alcoolului și drogurilor,care frecventează veșnicele grupuri de reabilitați,dar care o iau mereu de la capăt fără remușcări. Un copil de 12 ani care fumează,se droghează și asistă la degradarea tatălui,în timp ce el însuși rămâne cu sechele. Aș recomanda acest film doar dușmanilor.
boghiu_andrei
pe 22 Septembrie 2020 20:44
Rolul carierei pentru Shia, o performanță pe care nu o va egala prea curând. Și nici nu cred că va dori asta, rolul ăsta e unul foarte personal pentru el.
Această poveste înseamnă egoism, iubire, autoritate, iresponsabilitate, neînțelegere, frustrare, resemnare, uitare, iertare, înțelegere și împăcare.
Shia LaBeouf își joacă propriul tată, e rolul care (probabil) îi vă rămâne adânc ascuns în suflet. Nu cred că îl vom mai vedea atât de dedicat în următoarea perioadă.
Shia este și cel care a scris tot filmul ăsta. Este povestea vieții lui. Noah Jupe fiind cel care îl joacă aici. Și face și el o treabă excelentă, la fel și Lucas Hedges, cel îl care joacă pe Shia la maturitate. E regizat foarte interesant de Alma Har'el.
În acest film vedem clar o dorință care domină în gândirea și manifestarea unui părinte iresponsabil. Tatăl e agresiv, autoritar și impulsiv. E interesant modul în care acționează unii părinți.. Nereușitele personale și problemele cu alcoolul l-au făcut să își folosească propriul copil ca pe o versiune mai bună a propriei persoane. Și face asta într-un mod abuziv.
Unii părinți au tendința de a-și controla "păpușile" într-un mod excesiv și sufocant, fac asta pentru că vor să mai retrăiască niște momente pierdute în trecut, dar unii fac asta și pentru că țin prea mult la copiii lor și le e teamă ca nu cumva să fie atinși de imprevizibilul vieții.. Și le-o repetă zilnic, o fac constant, în orice situație. Și așa rămâne copăcelul la umbra celor mari de lângă el. I se mai usucă niște crenguțe, își mai pierde din formă, se îndoaie încă de mic și așa rămâne. Iar el avea nevoie doar de multă lumină, dar a primit doar umbră.
Shia, așa cum vedem aici, a crescut într-un mediu mult mai periculos și mai distrugător decât cel în care au evoluat alți tineri, dar el a avut un avantaj salvator. A câștigat lupta datorită încrederii și a curajului nebun. Iar astea i-au permis să se elibereze de tot ce a trăit în copilărie și în adolescență. L-au ajutat să se maturizeze mai repede. Dar chiar și el a rămas cu urme adânci după toată perioada aceea, cu probleme mari de comportament.
Problema e că există și copii care nu reușesc să se desprindă de ura și nepăsarea arătate în unele momente de unii părinți. Sunt și ei motivați de toate vorbele și gesturile nepotrivite la care au fost supuși, dar ei au alte probleme care îi opresc din călătoria cunoașterii de sine și a maturizarii.
Iar împăcarea e uneori iminentă și necesară, în special când nu ai soluții și trebuie să reziști cumva în continuare în acel mediu.. Doar că e o împăcare forțată și nedorită, iar asta duce doar la îngustarea spatiilor dintre "gratiile" propriei închisori. Un tânăr are nevoie de libertate, iar libertatea își cere și ea tinerii.
Iar unii părinți poate nu greșesc în totalitate, nu asta își doresc, ei au un scop cu un miez plin de iubire, dar ce e la suprafață dăunează foarte mult, indiferent dacă vorbim de cei abuzivi sau cei care exagerează cu atenția pe care o acordă celor cu care se mândresc. Dar există și aceia care combină ambele comportamente... Și nu cred că asta merită cei care încă n-au apucat să trăiască.
Finalul e foarte frumos și trist. E bucuria unor personaje libere. E un caz (într-un fel) fericit.
Să nu uit de coloana sonoră.. Superbă și ea.
⭐ 9
bovoro
pe 14 August 2020 00:04
Frumos. ....Era singurul cuvant pe care as fi vrut sa-l scriu, dar nu ma lasa astia ca, cica, review-ul tre "sa aiba minim 50 de caractere".
lili22
pe 10 August 2020 14:35
OK, nu e cel mai bun film american, sa zicem ca nu intalnesti cliseele de care te-ai saturat.
Această poveste înseamnă egoism, iubire, autoritate, iresponsabilitate, neînțelegere, frustrare, resemnare, uitare, iertare, înțelegere și împăcare.
Shia LaBeouf își joacă propriul tată, e rolul care (probabil) îi vă rămâne adânc ascuns în suflet. Nu cred că îl vom mai vedea atât de dedicat în următoarea perioadă.
Shia este și cel care a scris tot filmul ăsta. Este povestea vieții lui. Noah Jupe fiind cel care îl joacă aici. Și face și el o treabă excelentă, la fel și Lucas Hedges, cel îl care joacă pe Shia la maturitate. E regizat foarte interesant de Alma Har'el.
În acest film vedem clar o dorință care domină în gândirea și manifestarea unui părinte iresponsabil. Tatăl e agresiv, autoritar și impulsiv. E interesant modul în care acționează unii părinți.. Nereușitele personale și problemele cu alcoolul l-au făcut să își folosească propriul copil ca pe o versiune mai bună a propriei persoane. Și face asta într-un mod abuziv.
Unii părinți au tendința de a-și controla "păpușile" într-un mod excesiv și sufocant, fac asta pentru că vor să mai retrăiască niște momente pierdute în trecut, dar unii fac asta și pentru că țin prea mult la copiii lor și le e teamă ca nu cumva să fie atinși de imprevizibilul vieții.. Și le-o repetă zilnic, o fac constant, în orice situație. Și așa rămâne copăcelul la umbra celor mari de lângă el. I se mai usucă niște crenguțe, își mai pierde din formă, se îndoaie încă de mic și așa rămâne. Iar el avea nevoie doar de multă lumină, dar a primit doar umbră.
Shia, așa cum vedem aici, a crescut într-un mediu mult mai periculos și mai distrugător decât cel în care au evoluat alți tineri, dar el a avut un avantaj salvator. A câștigat lupta datorită încrederii și a curajului nebun. Iar astea i-au permis să se elibereze de tot ce a trăit în copilărie și în adolescență. L-au ajutat să se maturizeze mai repede. Dar chiar și el a rămas cu urme adânci după toată perioada aceea, cu probleme mari de comportament.
Problema e că există și copii care nu reușesc să se desprindă de ura și nepăsarea arătate în unele momente de unii părinți. Sunt și ei motivați de toate vorbele și gesturile nepotrivite la care au fost supuși, dar ei au alte probleme care îi opresc din călătoria cunoașterii de sine și a maturizarii.
Iar împăcarea e uneori iminentă și necesară, în special când nu ai soluții și trebuie să reziști cumva în continuare în acel mediu.. Doar că e o împăcare forțată și nedorită, iar asta duce doar la îngustarea spatiilor dintre "gratiile" propriei închisori. Un tânăr are nevoie de libertate, iar libertatea își cere și ea tinerii.
Iar unii părinți poate nu greșesc în totalitate, nu asta își doresc, ei au un scop cu un miez plin de iubire, dar ce e la suprafață dăunează foarte mult, indiferent dacă vorbim de cei abuzivi sau cei care exagerează cu atenția pe care o acordă celor cu care se mândresc. Dar există și aceia care combină ambele comportamente... Și nu cred că asta merită cei care încă n-au apucat să trăiască.
Finalul e foarte frumos și trist. E bucuria unor personaje libere. E un caz (într-un fel) fericit.
Să nu uit de coloana sonoră.. Superbă și ea.
⭐ 9