Părerea criticului
"Hop" - Egal cu sine însuşi
Simplu, curăţel, iute uităţel
Era inevitabil: după atâtea "filme de Crăciun" (ditamai industria, ca oglindire cinematografică a campaniilor comerciale din "sezonul sărbătorilor de iarnă"), dăm acum startul şi la "filmele de Paşti". La fel cum în odioasele "Xmas movies" e vorba 80% despre Santa Claus, 10% despre galopat prin mall-uri, 7% despre mama, tata şi copchilu', 3% despre alte cestiuni arzătoare la ordinea zilei, şi 0% despre Naşterea Domnului, şi aici e vorba (nu vă mai tracasez cu procentajele) despre Iepuraş, puişori de găină, ouă (exclusiv de ciocolată - exclus naturale!), acadele mititele, bonbonici dulcici, şi alte flecuşteţe din recuzita evenimentului (altfel, Trecerea sau Învierea, nici pomeneală!) Fiindcă noi, nu-i aşa, suntem educaţi în spiritul celor mai înaintate concepţii despre lume şi viaţă, despre viaţa pe planeta noastră, amin!
Dincolo de toate astea, însă, "Hop" se ţine destul de curăţel în chingi. Pornind strict de la personajul Iepuraşului de Paşti, scenariştii Cinco Paul, Ken Daurio şi Brian Lynch au creat o poveste cam complicătuţă, da-n rest valabilă, cu elemente de conţinut social nu lipsite de substanţă (problema carierei, a afinităţilor, a alegerii propriului drum), în genere structurată corect (firesc - e formulaică pân-la Dumnezeu... sau, mă rog, pân-la Iepuraş!), deşi disipându-se, pe porţiuni întregi, prin prea multe detalii. De asemenea, pierde totalmente-n păpuşoi un subplot demarat puternic (cei trei "Pink Berets"), şi expediază prea superficial un altul (cel cu David Hasselhoff as himself - când foloseşti un asemenea procedeu, îl finalizezi măcar printr-o poantă savuroasă, în nici un caz cu o povaţă didactică fără de care povestea putea oricum să meargă înainte).
În continuare, Tim Hill (care s-a mai antrenat cu "Muppets from Space", "Max Keeble's Big Move" - şi, mai recent, "Garfield: A Tail of Two Kitties" şi "Alvin and the Chipmunks"), dovedeşte că a învăţat lecţia de la uncheşul său George Roy Hill, depănând povestea sprinten, coerent şi cu haz. Fuziunea dintre universul animat digital şi cel real e firească şi armonioasă, iar elementele satirice sunt construite corect şi conotează la fix (inclusiv prin parodierea multor clişee - de familie, de sărbători, din societate, etc.). Nu-ţi smulge nici un hohot de râs (deşi ar fi vrut!), dar nici nu lasă să ţi se şteargă zâmbetul de pe buze. Ce-i drept, aş fi preferat ca măcar de data asta, măcar când e vorba de ouăle şi iepuraşii de Paşti, într-o poveste destinată în primul rând copiilor, să se abţină total de la bancurile fecaloide (dar înţelegem că acum în State e politically correct să-i înveţe pe ăia micii că funcţiile fiziologice e făcute ca să ne râdem - aşa că, okay, treacă de la noi... mai ales că iepuraşul nu face căcăreze, ci drajeuri multicolore cu arome de fructe, şi când le savurează varii personaje neştiutoare despre provenienţa lor, nu vor voma decât foarte puţini spectatori imberbi, restul vor face hihihi).
Pe David Hasselhoff l-am menţionat deja - apare în propriul rol, ca vânător de talente, şi nu joacă; recită textul şi atât. În rolul principal, James Marsden e insuportabil de fals, antipatic şi enervant (fără exagerare: iepuraşul digital joacă de-o mie de ori mai bine). În rest, nimic de raportat.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
28 martie, 2011, h. 15:30-16:21
Bucureşti, România
Simplu, curăţel, iute uităţel
Era inevitabil: după atâtea "filme de Crăciun" (ditamai industria, ca oglindire cinematografică a campaniilor comerciale din "sezonul sărbătorilor de iarnă"), dăm acum startul şi la "filmele de Paşti". La fel cum în odioasele "Xmas movies" e vorba 80% despre Santa Claus, 10% despre galopat prin mall-uri, 7% despre mama, tata şi copchilu', 3% despre alte cestiuni arzătoare la ordinea zilei, şi 0% despre Naşterea Domnului, şi aici e vorba (nu vă mai tracasez cu procentajele) despre Iepuraş, puişori de găină, ouă (exclusiv de ciocolată - exclus naturale!), acadele mititele, bonbonici dulcici, şi alte flecuşteţe din recuzita evenimentului (altfel, Trecerea sau Învierea, nici pomeneală!) Fiindcă noi, nu-i aşa, suntem educaţi în spiritul celor mai înaintate concepţii despre lume şi viaţă, despre viaţa pe planeta noastră, amin!
Dincolo de toate astea, însă, "Hop" se ţine destul de curăţel în chingi. Pornind strict de la personajul Iepuraşului de Paşti, scenariştii Cinco Paul, Ken Daurio şi Brian Lynch au creat o poveste cam complicătuţă, da-n rest valabilă, cu elemente de conţinut social nu lipsite de substanţă (problema carierei, a afinităţilor, a alegerii propriului drum), în genere structurată corect (firesc - e formulaică pân-la Dumnezeu... sau, mă rog, pân-la Iepuraş!), deşi disipându-se, pe porţiuni întregi, prin prea multe detalii. De asemenea, pierde totalmente-n păpuşoi un subplot demarat puternic (cei trei "Pink Berets"), şi expediază prea superficial un altul (cel cu David Hasselhoff as himself - când foloseşti un asemenea procedeu, îl finalizezi măcar printr-o poantă savuroasă, în nici un caz cu o povaţă didactică fără de care povestea putea oricum să meargă înainte).
În continuare, Tim Hill (care s-a mai antrenat cu "Muppets from Space", "Max Keeble's Big Move" - şi, mai recent, "Garfield: A Tail of Two Kitties" şi "Alvin and the Chipmunks"), dovedeşte că a învăţat lecţia de la uncheşul său George Roy Hill, depănând povestea sprinten, coerent şi cu haz. Fuziunea dintre universul animat digital şi cel real e firească şi armonioasă, iar elementele satirice sunt construite corect şi conotează la fix (inclusiv prin parodierea multor clişee - de familie, de sărbători, din societate, etc.). Nu-ţi smulge nici un hohot de râs (deşi ar fi vrut!), dar nici nu lasă să ţi se şteargă zâmbetul de pe buze. Ce-i drept, aş fi preferat ca măcar de data asta, măcar când e vorba de ouăle şi iepuraşii de Paşti, într-o poveste destinată în primul rând copiilor, să se abţină total de la bancurile fecaloide (dar înţelegem că acum în State e politically correct să-i înveţe pe ăia micii că funcţiile fiziologice e făcute ca să ne râdem - aşa că, okay, treacă de la noi... mai ales că iepuraşul nu face căcăreze, ci drajeuri multicolore cu arome de fructe, şi când le savurează varii personaje neştiutoare despre provenienţa lor, nu vor voma decât foarte puţini spectatori imberbi, restul vor face hihihi).
Pe David Hasselhoff l-am menţionat deja - apare în propriul rol, ca vânător de talente, şi nu joacă; recită textul şi atât. În rolul principal, James Marsden e insuportabil de fals, antipatic şi enervant (fără exagerare: iepuraşul digital joacă de-o mie de ori mai bine). În rest, nimic de raportat.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
28 martie, 2011, h. 15:30-16:21
Bucureşti, România
