Doar cand ma gandesc la filmul asta, imi vine sa plang.
Canalele tv in loc sa difuzeze un film atat de bun, ceva proaspat pentru romani, continua sa difuzeze aceleasi filme si toate rebuturile noi de la Hollywood. Cum pot sa fac sa ajunga informatia la canalele romanesti ca filmele de la Studio Ghibli exista si trebuie promovate si la noi cu atat de multa reverenta ca filmele clasice Disney, DreamWorks si Pixar?
Smrs
pe 12 Aprilie 2020 19:59
Deși povestea este simplă, fără a se complica să dezvolte un plan regizoral, realitatea crudă prezentată prin drama unei familii japoneze în timpul bombardamentului american, te zguduie. Un film animat despre sacrificiu, curaj, luptă și mai ales, dragoste frățească. Finalul este extrem de trist. De văzut!
blackmore
pe 14 Mai 2019 12:29
De departe cea mai buna animatie din toate timpurile
morfil
pe 14 Martie 2019 17:09
O animație cu imagini care spun mai mult decît orice cuvînt, o operă de artă.
Ce poți să mai adaugi la asemenea durere și sfîrșire sufletească?!
Lumea în care trăim e o mizerie, de la începuturi pînă la sfîrșitul apocaliptic.
Aproape că mi-am pierdut și puțina voință de a mai trăi, de a mă trezi dimineața și de a duce rutina pînă seara.
Orice efort oricît de nobil este inutil într-o lume ca aceasta.
Eventual, toți murim plini de regrete.
Tot ce mă mai ține în viață este credința în ceva superior, în ceva dincolo de moarte.
Sper că există ceva după viața asta. Ar fi păcat ca atîtea suflete să se fi chinuit în zadar pe acest pămînt însîngerat de lacrimi.
Și cîte suflete neștiute nu se chinuie în această clipă în care eu îmi permit luxul de a scrie pe internet din confortul casei mele.
Nu sunt cu nimic mai bun decît alții. Totuși, eu am totul, iar ei nu au decît bătăile inimii.
Oare cine decide ce și cum trăiește în această viață? Cine ne hotărăște destinul?
O animație care stîrnește astfel de trăiri și gînduri negre merită titlul de operă de artă.
lili22
pe 22 Ianuarie 2019 18:09
Un film bun, mai ales finalul a fost impresionant.
alali
pe 15 Februarie 2017 17:11
Aceasta drama, demna sa poata fi catalogata un lungmetraj de sine statator, in ciuda modului de reprezentare grafica ales si anume animeul, este ecranizarea unei foarte cunoscute nuvele a literaturii japoneze, carte intrata adanc in cultura acestei tari. Si cum e normal, anumite elemente specifice acestei parti de lume, unele patriotice, altele nationaliste, si-au facut loc si in aceasta lucrare, ulterior in filmul animat adaptat si regizat de Isao Takahata.
Conflagratia mondiala ca si reprezentare are o pondere mica in toata aceasta poveste de dragoste-pana-la-moarte, dar chiar si asa, sugereaza un mod de a intelege actiunea usor manipulativ. Mi-ar fi placut sa nu contina deloc aceasta unica latura de a privi chestiunea unui razboi crud si dureros, mai ales pentru natiunea japoneza. Dar sunt realist si pot intelege ca fara influenta specifica unei culturi atat de vechi cum e cea a Tarii Soarelui Rasare, e imposibil pentru un nipon sa creeze o opera literara pe marginea acestui eveniment.
Si totusi, in pofida momentelor in care auzim replici gen "Traiasca imparatul" sau "marele Imperiu Japonez" sau termenul "kamikaze", filmul se concentreaza preponderent pe drama celor doi frati, lasand dreptatea mondiala sa se transeze de catre privitori in functie de partinirea sau luciditatea fiecaruia.
Inceputul acestei realizari fiind partea cea mai politizata, mi-a dat impresia ca revad, pana la un anumit moment, un alt Come and See (), la fel de propagandistic si perfid ca si filmul rusesc. Din fericire pentru experienta cinematografica, atentia naratiunii s-a mutat rapid, iar centrul universului acestui taram-gradina a licuricilor, a devenit relatia dintre cei doi frati, copii maturizati brutal, mutilati chiar, iremediabil.
Insa, adevarata drama e ascunsa in spatele imaginii. Ea consta in ecoul acestei povesti, in reverberatiile pe care istorisirea le trezeste in inima fiecarui spectator. Da, drama de pe ecran e sfasietoare, poate prea melodramatica pentru gustul meu, (nuanta de inteles daca stim motivul pentru care Nosaka Akiyuki a publicat aceasta scurta nuvela), dar ideea ca astfel de lucruri s-au intamplat in realitate este ceea ce iti ingheata sangele in vene. Insusi autorul acestei partiale-autobiografii a suferit o astfel de pierdere in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cartea fiind considerata o scuza personala, adusa surorii lui, care a murit de malnutritie, o justificare plina de remuscari a faptului ca el a supravietuit pe cand ea nu.
Modul de ecranizare, animat, este minunat ales. El mai estompeaza din suferinta dincolo de cuvinte a personajelor. Un film artistic mai mult ca sigur ca ar fi amplificat pana la refuz aceasta latura lacrimogena si astfel, productia ar fi foast mult mai dificila de urmarit.
Titlul este o minunatie in sine. Mormantul licuricilor este si mormantul umanitatii. Un mormant al inocentei si al copilariei. Un mormant al luminii provenite din sutele de scantei datatoare de speranta. Frumusetea acestei constructii stilistice, va ramane pururi un punct de referinta in analiza filmelor ce trateaza razboiul.
Concluzie: Despre film s-ar mai fi putut discuta mult, elemente simbolice sau emotive fiind pretutindeni. Motivul sinuciderii fiind un astfel de subiect vast pe care noua, europenilor ne destul de dificil sa-l intelegem, motiv pentru care nici nu l-am abordat in review. Important e sa se inteleaga ca acest film nu trateaza razboiul ca tema principala ci mai degraba efectele lui asupra societatii. In prim plan este sacrificiul si actul suicidal al celor doi frati, tema secondata de analiza asupra firii umane greu incercate de lipsuri si nevoi. Cum oamenii transformati ajung la cruzimi animalice, devenind neinduratori si reci aidoma unor stane de piatra, parand ca li s-a stins acea luminita izvoratoare de umanitate, licuriciul din sufletul fiecarei fiinte vii. Nicidecum razboiul nu este subiect in acest film, cum gresit se intelege; nici macar unul adiacent celor deja identificate mai sus. Nota 8,23!
cezarika21
pe 08 Februarie 2017 13:00
Marea majoritate a celor care au văzut acest film de animație nu au trăit anii grei ai războiului, deci nu știu în ce măsură ar putea să-și imagineze adevăratele dimensiuni ale tragediei umane. Poveștile spuse de supraviețuitori sau imaginile de arhivă rămase nu pot reda decât frânturi de viață din acele vremuri, care devin tot mai șterse în imaginarul colectiv odată cu trecerea timpului. Morții devin eroi sau simple cifre în statistici, iar distrugerile fatalități. Cine poate cuantifica însă suferința umană?
”Hotaru no haka” înseamnă ”mormântul licuricilor” în traducere din limba japoneză. O paralelă interesantă. Licuricii devin aici un simbol poetic al frumuseții, fragilității și efemerității vieții. La fel ca aceste mici insecte, oamenii strălucesc puțin pe acest pământ și apoi mor pentru ca ciclul vieții să poată continua. Din păcate, urmașii nu învață aproape nimic din greșelile predecesorilor, iar războaiele, epidemiile, distrugerile și crimele revin periodic. Filmul ”Hotaru no haka” prezintă o imagine a războiului, văzută prin ochii a doi copii, încercând să ne reamintească adevărata sa față.
Acțiunea, desfășurată pe parcursul a câteva luni, este cumplit de sfâșietoare și-ți transmite o stare de neputință bântuitoare în lupta surdă cu răutatea omenirii. Nu este nimic eroic în a muri și a-i face pe alții să moară; salvarea vieții cuiva este singurul act adevărat de eroism. Păcat că cei care suferă sunt mai întotdeauna cei nevinovați. Ajuns la final, lansez o întrebare importantă care mă frământă: ”Se vor reuni vreodată sufletele blânde ce au fost despărțite de suflarea rece a morții?”.
Stephen2D
pe 25 Februarie 2016 11:44
Theodor2011
pe 15 Februarie 2016 23:10
Din punctul meu de vedere, dupa ce am vazut acest film animat, pot spune ca Hotaru no Haka, este cea mai buna animatie din toate timpurile si unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei. Actiunea animatiei plasata in iulie-august 1945 spre sfarsitul celui de al doilea razboi mondial cand americanii bombardau masiv Japonia (ca si invinsa) N-am crezut vreodata ca o animatie poate fi atat de emotionanta, de sfasietoare. Un razboi vazut prin ochii unor copii.
Mi-a placut cat de mult a putut sa tina Seita la sora lui cea mica, Setsuko. A avut grija de ea pana in ultima clipa. Cat de frumos striga Setsuko dupa fratiorul ei mai mare: Seita, Seita. Un frate care era in acelas timp: Tata, mama si frate pt surioara lui mai mica. Hachi a dog's story si Hotaru no haka, sunt cele mai emotionante filme care le-am vazut pana in prezent. Coincidenta, amandoua povesti sunt petrecute in Japonia. Cu precizarea ca Hachi a dog's story este facut dupa o incredibila poveste reala petrecuta in perioada 1923-1935. Hachi a Dog's Story, ramane in continuare singurul film la care am plans vreodata.
Ma enerveaza faptul ca aceasta animatie SUPERBA este vazuta de doar 220 de useri, in timp ce animatii comerciale de 2 lei sunt vazute de cate 1000-2000 de useri, animatii ca: Incredibillii, Hotel Transylvania, Minions, Tangled etc. Si aceasta nedreptate este valabila la mai multe filme nu doar la aceasta SUPERBA animatie Hotaru no haka. Multe filme foarte bune nu sunt apreciate la adevarata lor valoare (cel putin aici pe Cinemagia) : The Elephant Man, Glory, Straight Story, Rio Bravo, Stalker, Andrey Rublyov, Copilaria lui Ivan, City Lights, Once Upon a Time in the West etc. Filme bifate ca vazut de max 300 useri, in timp ce ''dejectii'' de filme ca: Transformers, Twilight, The Hangover III, Captain America, Insurgent, Jupiter Ascending etc sunt bifate ca vazut de peste 1000 de useri
michael_x
pe 11 Februarie 2016 01:17
WTF is that ma.? Toate ale chinejilor, chiar si desenele? :|
radu3455
pe 20 Decembrie 2015 12:01
o aniamtie cum rar se mai face in zilele noastre,plina de emotie,de sentimente,toate aduse in film prin ochii celor 2 copiii,iar la final iti dau lacrimele instantaneu nota 10
Sombre
pe 02 Decembrie 2014 01:12
Rasul lui Setsuko pur si simplu te unge pe suflet !:)
donedwardo
pe 10 Iulie 2014 11:32
Sunt 3 filme la care am plans cu adevarat: La vita e bella, Hachi: A dog"s story si acesta Hotaru no haka. Toate 3 sunt extrem de emotionante, dar acesta a fost singurul care dupa ce l-am vizionat am ramas timp de cateva zile cu o durere in suflet. Este o capodopera care va ramane in mintea cinefililor pentru o perioada foarte lunga.
Regizorul, Isao Takahata, a facut o treaba extraordinara realizand acest film, trimitand cel mai elocvent mesaj anti razboaie si anume ca omul indiferent cat o sa incerce sa cucereasca si sa atace teritorii, va lasa in urma foarte multa suferinta, pierderi umane cat si materiale. Este un film de nota 20 !
DragonMaster
pe 16 Iulie 2013 21:39
Nu credeam ca o sa mai vad o animatie care sa fie realizata atat de bine si care sa ma faca sa iubesc absolut tot la acest film.Daca stam bine si ne gandim au trecut 25 de ani de cand a aparut si tot nu si-a pierdut din farmec si ocupa locul 101 in topul imdb cea ce este un lucru bun, dar eu cred ca merita sa fie printre primele 50.Ofer nota 10 acestui film pe care il recomand tuturor.
ioana_dark
pe 06 Iunie 2013 17:16
Ingrozitor de trist. Cred ca ar merita vazut de toti copiii. Daca sunt derulate cateva faze cumplite de la inceput, filmul este apoi accesibil si lor. Multi nu-si apreciaza parintii si nu realizeaza nimic din tot ce fac acestia pentru ei, deoarece nu sunt constienti de faptul ca viata lor ar fi putut arata si altfel. Iar adultii au ocazia sa inteleaga mai bine ce inseamna razboiul si ce soarta au copiii abandonati. Poate daca i-ar fi infiat cineva nu ar fi ajuns in acea situtie, insa in cine sa mai aiba bietii de ei incredere din moment ce propria lor matusa i-a dat afara din casa? In plus, cred ca si statul ar fi trebuit sa se ocupe de ei. Erau orfani de razboi, tatal lor fusese ofiter, iar mama le fusese ucisa de raidurile americane. In timp de pace, daca ar muri un ofiter intr-o misiune, copiii lui ar primi zeci de mii de euro, chiar si intr-o tara cum e Romania. Banuiesc ca suma ar fi cu atat mai mare cu cat e vorba de un ofiter mort in razboi. Cum sa ajunga sa moara de foame copiii unui erou? Ce fel de tara e aia? E imposibil sa nu te revolti cand vezi asa ceva. Un film pe care nu-l voi uita niciodata...
tulip23karen
pe 11 Februarie 2013 15:30
De regula animatiile prezinta o lume fantastica, cu bestii, printese, ploi de chiftele, animalute si tot asa. Hotaru no haka e o altfel de animatie, e o poveste pe care unii au trait-o si poate o traiesc si azi, e o drama in adevaratul sens al cuvantului, insa e surprinzatoare puterea celor doi copii de a depasi obstacolele, de a lupta.
Cat despre titlu: impresionant! (si scena cu ingroparea licuricilor si comentariul fetitei m-au facut sa plang)
Get0dac
pe 11 Februarie 2013 04:19
In opinia mea doar japonezii puteau face o animatie pe un subiect atat de sensibil. E greu sa ramai de piatra (chiar barbat fiind) la drama celor doi copii. Trebuie sa stiti un lucru...Cu toate ca povestea filmului se situeaza in timpuri netraite de majoritatea privitorilor....Astfel de drame, inca exista, la fel de tacute, emotionante si revoltatoare ca cea din film. In timp ce noi ne plangem, la un gratar, de cat de rau o ducem, altii chiar MOR de foame.
vali17
pe 27 Ianuarie 2013 06:44
Frumusetea si calitatile acestei capodopere nu pot fi exprimate in cuvinte. Atatea emotii mi-a provocat acest film! Finalul atat de trist si totusi atat de frumos. Coloana sonora: perfectă. Nu voi uita prea curand acel flaut.
Unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei. Realist și sfasietor.
deadlord
pe 11 Noiembrie 2012 14:12
WoW. Cea mai buna animatie japoneza vazuta de mine pana acum. Am ramas placut impresionat si sigur o sa-l mai vad inca o data peste ceva vreme.
SarpeleCocosat
pe 02 Noiembrie 2012 19:57
De necrezut cum un desen animat poate provoca atat dramatism. Foarte bun.
pst35
pe 22 August 2012 16:55
Te face sa te gandesti ca poate au fost multe povesti de genul asta dupa episoadele Hiroshima, Nagasaki si multe altele...ma refer la civilii care nu au nicio vina...
reivan
pe 20 Mai 2012 22:37
Sa rupt inima in mine la animeul asta , zau.
foarte emotionant.
jhjhjhn
pe 11 Aprilie 2012 00:46
Desii sunt baiat la filmul asta nu mint am plans in jur de 30 min in continu, m-a atins animatia asta cu totul ca nu credeam ca un desen ma poate face sa plang , totusi nu me-a placut cand a murit fetita seita nu a varsat nici o lacrima ...
CosminMoion
pe 02 Septembrie 2011 23:21
E de prisos sa spun cat de emotionant este,n-am cuvinte sa descriu cat de mult m-a miscat acest film.Pentru mine este cea mai frumoasa animatie si cea mai pura poveste de dragoste din cate au existat.
Nightprowler
pe 07 August 2011 08:09
Filmul asta mi-a adus aminte de "Fetita cu chibriturile" a lui Andersen. Foarte trist si foarte frumos.
Anna-Maria
pe 07 Iunie 2011 09:33
Am reusit si eu sa vad, in sfarsit, "Mormantul licuricilor", la recomandarea a doi prieteni de site (multumesc Andrei si Sebi!).
Nu pot spune decat ca toata noaptea dupa ce l-am vazut m-am gandit "Ce rost are razboiul?". Atatia copii nevinovati mor doar pentru ca niste conducatori de state nu se pot intelege ca niste oameni normali. Pot sa spun sincer ca m-a marcat filmul asta! Prea putine filme imi raman asa in suflet, dar, cu siguranta, asta e unul dintre ele!
M-a impresionat responsabilitatea lui Seita fata de sora lui. Dragostea lui nemarginita fata de ea - nu ar fi putut sa faca toate astea pentru el, este un altruist, nu un egoist. De asemenea, mi-a placut atat de mult de Setsuko! Imi placea cum il striga pe Seita, la inceputul filmului vesela, iar spre sfarsit din ce in ce mai trista.
Momentul in care a construit mormantul licuricilor a fost din nou unul emotionant! Filmul asta te face sa plangi la fiecare 10 minute si nu e o exagerare, pentru ca de piatra sa fii si tot iti vine sa versi o lacrima cand vezi atrocitatile razboiului. Dintr-o familie fericita, ce a facut razboiul? Toata lumea se dezumanizeaza, sunt din ce in ce mai egoisti, nu isi ajuta nici rudele, nu neaparat pentru ca nu vor, ci pentru ca pur si simplu nu pot!
10 fara alte comentarii de prisos!
yuiopy
pe 29 Mai 2011 12:23
UN film superb care iti reda niste sentimente uimitor de dezolante....un film care te arunca in mijlocul unui razboi in pielea unor copii...nici un film artistic nu putea sa inglobeze la fel de bine drama, suferinta, inocenta si durerea.
Exceptional film...dupa parerea mea unul din Must See In A Lifetime
Yulia
pe 26 Martie 2011 12:38
Au fost faze care au atins o coarda mai sensibila [ dar nu atat incat sa plang ] cum ar fi fetita care face onigri din pamant si ii ofera fratelui sa manance, ca atunci cand, desi hamesita de foame, isi pune intrebari daca sa manance legumele furate..baiatul m-a impresionat prin grija pentru surioara...
veronica210
pe 25 Martie 2011 14:20
Cand vezi un personaj ca Setsuko imposibil sa nu te impresioneze .mititica de ea :X
zgubi
pe 24 Martie 2011 23:12
Orice pelicula sau animatie care va trata drama poporului japonez din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, nu cred ca va detrona Hotaru no haka.Mormantul Licuricilor mi-a aratat ca se poate plange si la o animatie.
Vorador
pe 27 Ianuarie 2011 21:40
Pacat ca nu au vazut multi acest film, este cel mai deprimant film pe care l-am vazut si este mai lacrimogen decat alte filme celebre. Dupa ce vezi aceasta animatie, juri ca numai vrei sa-l revezi.
ciobotaru
pe 26 Noiembrie 2010 21:38
superb m-a lasat fara cuvinte , extrem de dramatic, foarte frumos !
Sergiu.Lobont
pe 16 Octombrie 2010 01:22
"Mormantul licuricilor".... cat de frumos suna si cat e de reprezentativ pentru continutul filmului... cel mai frumos titlu pe care l-am auzit vreodata. Filmul... pe cat de inocent pe atat de sfasietor... drama unui razboi redata prin ochii a doi copii.
bogdan0125
pe 11 Iunie 2010 15:23
Un film foarte trist, dar cu o poveste simpla, care te face sa te gandesti la toti acei oameni care au murit in timpul razboiului.
cojy
pe 07 Mai 2010 19:15
Cu siguranta unul dintre cele mai triste filme (animate sau nu) a tuturor timpurilor...o drama sfasietoare,coplesitoare,nedreapta a unui razboi pe care protagonistii animatiei nu l-au dorit dar il resimt intr-un mod tragic!!!
Canalele tv in loc sa difuzeze un film atat de bun, ceva proaspat pentru romani, continua sa difuzeze aceleasi filme si toate rebuturile noi de la Hollywood. Cum pot sa fac sa ajunga informatia la canalele romanesti ca filmele de la Studio Ghibli exista si trebuie promovate si la noi cu atat de multa reverenta ca filmele clasice Disney, DreamWorks si Pixar?
Ce poți să mai adaugi la asemenea durere și sfîrșire sufletească?!
Lumea în care trăim e o mizerie, de la începuturi pînă la sfîrșitul apocaliptic.
Aproape că mi-am pierdut și puțina voință de a mai trăi, de a mă trezi dimineața și de a duce rutina pînă seara.
Orice efort oricît de nobil este inutil într-o lume ca aceasta.
Eventual, toți murim plini de regrete.
Tot ce mă mai ține în viață este credința în ceva superior, în ceva dincolo de moarte.
Sper că există ceva după viața asta. Ar fi păcat ca atîtea suflete să se fi chinuit în zadar pe acest pămînt însîngerat de lacrimi.
Și cîte suflete neștiute nu se chinuie în această clipă în care eu îmi permit luxul de a scrie pe internet din confortul casei mele.
Nu sunt cu nimic mai bun decît alții. Totuși, eu am totul, iar ei nu au decît bătăile inimii.
Oare cine decide ce și cum trăiește în această viață? Cine ne hotărăște destinul?
O animație care stîrnește astfel de trăiri și gînduri negre merită titlul de operă de artă.
Conflagratia mondiala ca si reprezentare are o pondere mica in toata aceasta poveste de dragoste-pana-la-moarte, dar chiar si asa, sugereaza un mod de a intelege actiunea usor manipulativ. Mi-ar fi placut sa nu contina deloc aceasta unica latura de a privi chestiunea unui razboi crud si dureros, mai ales pentru natiunea japoneza. Dar sunt realist si pot intelege ca fara influenta specifica unei culturi atat de vechi cum e cea a Tarii Soarelui Rasare, e imposibil pentru un nipon sa creeze o opera literara pe marginea acestui eveniment.
Si totusi, in pofida momentelor in care auzim replici gen "Traiasca imparatul" sau "marele Imperiu Japonez" sau termenul "kamikaze", filmul se concentreaza preponderent pe drama celor doi frati, lasand dreptatea mondiala sa se transeze de catre privitori in functie de partinirea sau luciditatea fiecaruia.
Inceputul acestei realizari fiind partea cea mai politizata, mi-a dat impresia ca revad, pana la un anumit moment, un alt Come and See (), la fel de propagandistic si perfid ca si filmul rusesc. Din fericire pentru experienta cinematografica, atentia naratiunii s-a mutat rapid, iar centrul universului acestui taram-gradina a licuricilor, a devenit relatia dintre cei doi frati, copii maturizati brutal, mutilati chiar, iremediabil.
Insa, adevarata drama e ascunsa in spatele imaginii. Ea consta in ecoul acestei povesti, in reverberatiile pe care istorisirea le trezeste in inima fiecarui spectator. Da, drama de pe ecran e sfasietoare, poate prea melodramatica pentru gustul meu, (nuanta de inteles daca stim motivul pentru care Nosaka Akiyuki a publicat aceasta scurta nuvela), dar ideea ca astfel de lucruri s-au intamplat in realitate este ceea ce iti ingheata sangele in vene. Insusi autorul acestei partiale-autobiografii a suferit o astfel de pierdere in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cartea fiind considerata o scuza personala, adusa surorii lui, care a murit de malnutritie, o justificare plina de remuscari a faptului ca el a supravietuit pe cand ea nu.
Modul de ecranizare, animat, este minunat ales. El mai estompeaza din suferinta dincolo de cuvinte a personajelor. Un film artistic mai mult ca sigur ca ar fi amplificat pana la refuz aceasta latura lacrimogena si astfel, productia ar fi foast mult mai dificila de urmarit.
Titlul este o minunatie in sine. Mormantul licuricilor este si mormantul umanitatii. Un mormant al inocentei si al copilariei. Un mormant al luminii provenite din sutele de scantei datatoare de speranta. Frumusetea acestei constructii stilistice, va ramane pururi un punct de referinta in analiza filmelor ce trateaza razboiul.
Concluzie: Despre film s-ar mai fi putut discuta mult, elemente simbolice sau emotive fiind pretutindeni. Motivul sinuciderii fiind un astfel de subiect vast pe care noua, europenilor ne destul de dificil sa-l intelegem, motiv pentru care nici nu l-am abordat in review. Important e sa se inteleaga ca acest film nu trateaza razboiul ca tema principala ci mai degraba efectele lui asupra societatii. In prim plan este sacrificiul si actul suicidal al celor doi frati, tema secondata de analiza asupra firii umane greu incercate de lipsuri si nevoi. Cum oamenii transformati ajung la cruzimi animalice, devenind neinduratori si reci aidoma unor stane de piatra, parand ca li s-a stins acea luminita izvoratoare de umanitate, licuriciul din sufletul fiecarei fiinte vii. Nicidecum razboiul nu este subiect in acest film, cum gresit se intelege; nici macar unul adiacent celor deja identificate mai sus. Nota 8,23!
”Hotaru no haka” înseamnă ”mormântul licuricilor” în traducere din limba japoneză. O paralelă interesantă. Licuricii devin aici un simbol poetic al frumuseții, fragilității și efemerității vieții. La fel ca aceste mici insecte, oamenii strălucesc puțin pe acest pământ și apoi mor pentru ca ciclul vieții să poată continua. Din păcate, urmașii nu învață aproape nimic din greșelile predecesorilor, iar războaiele, epidemiile, distrugerile și crimele revin periodic. Filmul ”Hotaru no haka” prezintă o imagine a războiului, văzută prin ochii a doi copii, încercând să ne reamintească adevărata sa față.
Acțiunea, desfășurată pe parcursul a câteva luni, este cumplit de sfâșietoare și-ți transmite o stare de neputință bântuitoare în lupta surdă cu răutatea omenirii. Nu este nimic eroic în a muri și a-i face pe alții să moară; salvarea vieții cuiva este singurul act adevărat de eroism. Păcat că cei care suferă sunt mai întotdeauna cei nevinovați. Ajuns la final, lansez o întrebare importantă care mă frământă: ”Se vor reuni vreodată sufletele blânde ce au fost despărțite de suflarea rece a morții?”.
Mi-a placut cat de mult a putut sa tina Seita la sora lui cea mica, Setsuko. A avut grija de ea pana in ultima clipa. Cat de frumos striga Setsuko dupa fratiorul ei mai mare: Seita, Seita. Un frate care era in acelas timp: Tata, mama si frate pt surioara lui mai mica. Hachi a dog's story si Hotaru no haka, sunt cele mai emotionante filme care le-am vazut pana in prezent. Coincidenta, amandoua povesti sunt petrecute in Japonia. Cu precizarea ca Hachi a dog's story este facut dupa o incredibila poveste reala petrecuta in perioada 1923-1935. Hachi a Dog's Story, ramane in continuare singurul film la care am plans vreodata.
Ma enerveaza faptul ca aceasta animatie SUPERBA este vazuta de doar 220 de useri, in timp ce animatii comerciale de 2 lei sunt vazute de cate 1000-2000 de useri, animatii ca: Incredibillii, Hotel Transylvania, Minions, Tangled etc. Si aceasta nedreptate este valabila la mai multe filme nu doar la aceasta SUPERBA animatie Hotaru no haka. Multe filme foarte bune nu sunt apreciate la adevarata lor valoare (cel putin aici pe Cinemagia) : The Elephant Man, Glory, Straight Story, Rio Bravo, Stalker, Andrey Rublyov, Copilaria lui Ivan, City Lights, Once Upon a Time in the West etc. Filme bifate ca vazut de max 300 useri, in timp ce ''dejectii'' de filme ca: Transformers, Twilight, The Hangover III, Captain America, Insurgent, Jupiter Ascending etc sunt bifate ca vazut de peste 1000 de useri
Regizorul, Isao Takahata, a facut o treaba extraordinara realizand acest film, trimitand cel mai elocvent mesaj anti razboaie si anume ca omul indiferent cat o sa incerce sa cucereasca si sa atace teritorii, va lasa in urma foarte multa suferinta, pierderi umane cat si materiale. Este un film de nota 20 !
Cat despre titlu: impresionant! (si scena cu ingroparea licuricilor si comentariul fetitei m-au facut sa plang)
Unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei. Realist și sfasietor.
foarte emotionant.
Nu pot spune decat ca toata noaptea dupa ce l-am vazut m-am gandit "Ce rost are razboiul?". Atatia copii nevinovati mor doar pentru ca niste conducatori de state nu se pot intelege ca niste oameni normali. Pot sa spun sincer ca m-a marcat filmul asta! Prea putine filme imi raman asa in suflet, dar, cu siguranta, asta e unul dintre ele!
M-a impresionat responsabilitatea lui Seita fata de sora lui. Dragostea lui nemarginita fata de ea - nu ar fi putut sa faca toate astea pentru el, este un altruist, nu un egoist. De asemenea, mi-a placut atat de mult de Setsuko! Imi placea cum il striga pe Seita, la inceputul filmului vesela, iar spre sfarsit din ce in ce mai trista.
Momentul in care a construit mormantul licuricilor a fost din nou unul emotionant! Filmul asta te face sa plangi la fiecare 10 minute si nu e o exagerare, pentru ca de piatra sa fii si tot iti vine sa versi o lacrima cand vezi atrocitatile razboiului. Dintr-o familie fericita, ce a facut razboiul? Toata lumea se dezumanizeaza, sunt din ce in ce mai egoisti, nu isi ajuta nici rudele, nu neaparat pentru ca nu vor, ci pentru ca pur si simplu nu pot!
10 fara alte comentarii de prisos!
Exceptional film...dupa parerea mea unul din Must See In A Lifetime