Spoilere
Dupa o nastere cu probleme, Erika, o tanara mama, se imbolnaveste de depresie severa. Refuza sa-si atinga copilul sau sa se intoarca la viata normala. Singura solutie e, in acest caz, grupul terapeutic in cadrul caruia fiecare din cei ajunsi acolo incearca sa faca fata problemelor cu care se confrunta si care-i izoleaza de lumea inconjuratoare. Doar ca pentru Erika terapia nu da roade, astfel ca gaseste o cale inedita de a evada din propria-i viata : cazarea in hoteluri. Isi alege 4 companioni din grupul terapeutic, impreuna construindu-si o realitate a lor, in care contactul cu cei din jur e redus la minim. Pentru cateva zile, grupul e asemeni unei familii, in care membrii acesteia au propriul lor limbaj, incep sa se simta in siguranta unii cu altii si invata sa-si exprime dorintele, fanteziile, fara teama de a fi judecati sau luati in ras. Desigur, situatia nu poate dura la nesfarsit, iar nucleul grupului se destrama pe parcurs, cand reiese ca unii membri ai acestuia nu pot fi sinceri nici in aceasta noua viata "de imprumut", insa pentru Erika e singura modalitate in care poate face fata durerii psihice. Iar in final, descoperim ca pentru ea a functionat, fie si doar daca, in urma acestui respiro, a constientizat ca nu poti fugi la infinit de tine insati/insuti si de viata pe care ai lasat-o in urma. Sa te rupi pentru o vreme de viata pe care o ai, sa-ti iei o "vacanta", pare o solutie cel putin excentrica, mai ales pentru o persoana fara disponibilitate materiala, insa nu asta e ideea filmului. Erika e dispusa sa se ajute singura, chiar daca acest ajutor consta in compania celor 4 persoane, care ca si ea, au propriile lor traume psihice si nu se pot integra in realitate.
Nu-mi place sa dau verdicte, dar ma indoiesc ca filmul va fi pe placul celor care n-au suferit niciodata vreo depresie si celor care n-au avut niciodata sentimentul alienarii.
Dupa o nastere cu probleme, Erika, o tanara mama, se imbolnaveste de depresie severa. Refuza sa-si atinga copilul sau sa se intoarca la viata normala. Singura solutie e, in acest caz, grupul terapeutic in cadrul caruia fiecare din cei ajunsi acolo incearca sa faca fata problemelor cu care se confrunta si care-i izoleaza de lumea inconjuratoare. Doar ca pentru Erika terapia nu da roade, astfel ca gaseste o cale inedita de a evada din propria-i viata : cazarea in hoteluri. Isi alege 4 companioni din grupul terapeutic, impreuna construindu-si o realitate a lor, in care contactul cu cei din jur e redus la minim. Pentru cateva zile, grupul e asemeni unei familii, in care membrii acesteia au propriul lor limbaj, incep sa se simta in siguranta unii cu altii si invata sa-si exprime dorintele, fanteziile, fara teama de a fi judecati sau luati in ras. Desigur, situatia nu poate dura la nesfarsit, iar nucleul grupului se destrama pe parcurs, cand reiese ca unii membri ai acestuia nu pot fi sinceri nici in aceasta noua viata "de imprumut", insa pentru Erika e singura modalitate in care poate face fata durerii psihice. Iar in final, descoperim ca pentru ea a functionat, fie si doar daca, in urma acestui respiro, a constientizat ca nu poti fugi la infinit de tine insati/insuti si de viata pe care ai lasat-o in urma. Sa te rupi pentru o vreme de viata pe care o ai, sa-ti iei o "vacanta", pare o solutie cel putin excentrica, mai ales pentru o persoana fara disponibilitate materiala, insa nu asta e ideea filmului. Erika e dispusa sa se ajute singura, chiar daca acest ajutor consta in compania celor 4 persoane, care ca si ea, au propriile lor traume psihice si nu se pot integra in realitate.
Nu-mi place sa dau verdicte, dar ma indoiesc ca filmul va fi pe placul celor care n-au suferit niciodata vreo depresie si celor care n-au avut niciodata sentimentul alienarii.